Radioul public și supremația penalilor

brandusa armancaCine crede că prezența penalilor la vârful statului, în politică și în administrație, nu are mare relevanță în viața noastră cotidiană, e naiv. Sunt viciate în primul rând instituțiile întoarse împotriva intereselor comunității pentru a servi interesele găștilor. Se vede și în mass-media.

 

Zilele trecute, PSD, partidul condus de condamnatul penal Liviu Dragnea, a încălcat legea, dându-i o interpretare convenabilă pentru a-și poziționa omul la conducerea TVR. Ce se întâmplă la Radioul Public vine tot din convingerea conducerii că, atât timp cât ești sub pavăza partidului, poți să-ți permiți orice. O scrisoare adresată președintelui României, premierului și Parlamentului de ActiveWatch, CJI, COM, Freedom House, APADOR-CH ș.a. semnalează presiuni împotriva jurnaliștilor care au denunțat, ca avertizori de integritate, abuzurile managementului SRR. Nu doar jurnaliștii canalului Radio România Actualități, Mira Gomboş, Alexandru Rusu și Cătălin Gomboş, sunt supuși cercetărilor, ci și Gabriel Basarabescu, copreședinte al Sindicatului Profesioniștilor din Media și Cultura Română, Mihai Timariu, vicepreședinte al Asociației Profesionale Radio, pentru participarea la o emisiune tv, Michaela Platon și Mihai Anghel, manager la Radio Timișoara, pentru a fi dezvăluit tertipurile managementului general. Cazul lui Adrian Moise, concediat, aflat de trei ani în justiție, este de notorietate. Deși jură că nu fură declarându-se „organism independent”,  Consiliul de Onoare al Jurnaliștilor din SRR nu se bucură de încrederea salariaților, fiind considerat un instrument de intimidare în mâna direcțiunii.

Nu e pentru toți ciumă SRR, pentru camarila președintelui-director general (vă amintiți, domnul acela pe care Securitatea îl alinta conspirativ „Adrian”), adică pentru cei obedienți, pentru cei care îi execută ordinele oricât de abuzive sau ilegale, este mumă. Cazul Oltea Șerban Parău este strident. Condamnată, în 2015, la un an închisoare cu suspendare pentru conflict de interese în formă repetată, directoarea Centrului Cultural Media a fost reașezată, cu aceleași atribuțiuni, în același birou, pe postul de consilier al lui Miculescu. „Nestemata” Radioului Public, fina de cununie a fostului premier penal, Adrian Năstase, are o rețea de telefonie fixă separată pentru a intra în legătură cu personalul redacțional. Pentru ce? Pentru comenzi, zic oamenii. Ea este tovarășa de călătorii exotice a domnului Miculescu, bântuind pe mapamond din China în SUA, din Malaesia și Cuba până în Coreea. Dl. Miculescu preferă business class și hotelurile de lux. Păi?

În acest timp, veniturile oamenilor din Radio se diminuează, prin anularea acordului redacțional, a orelor suplimentare, iar colaboratorii de prestigiu nu sunt plătiți. Calitatea programelor culturale scade în condițiile în care au fost scoase emisiuni de calitate, pentru a face loc clienților politici. Așa s-a ajuns ca în știrile culturale numele dirijorului Ludovic Bács (pentru cei care nu sunt muzicologi ca doamna Parău, se citește „Baci”) să fie pronunțat „Bax”. Mai sunt și alți privilegiați în radio, cu venituri incredibile pentru o instituție publică, care, deși se laudă cu mari performanțe manageriale, manevrează veniturile după legea bunului plac. Dealtfel, ascunși sub diverse titulaturi, mulți dintre cei care dețin influență nu depun declarații de avere pe site. Când se umflă un pic apele și se apropie alegerile, managementul aplică tabla împărțirii, dând câte un strop angajaților ca să tempereze nemulțumirile. Prin Ordinul 506 din 19 mai 2016 se distribuie „stimulente” din profitul societății pe 2015, în valoare de 920 de lei. „Osul electoral”, cum se exprima un jurnalist din radio, a mai fost dat și înainte de alegerile prezindențiale.

Bucurându-se de frăția penalilor din Parlament, raportul anual al SRR nu este luat în discuție de doi ani, probabil pentru a nu se lua în discuție sesizările depuse de cei câțiva curajoși din radio și de organizațiile media. Se știe că Ovidiu Miculescu se află la ultima fază procesuală cu ANI, după ce a fost deja condamnat pentru incompatibilitate. A reușit să împingă sentința finală până la 1 noiembrie, având de-a dreapta alt penal, pe avocatul Tudor Chiuariu, fost ministru al justiției, condamnat penal la trei ani și jumătate cu suspendare.

1 noiembrie e Ziua radioului. Oamenii se întreabă, oare ce vor sărbători atunci: condamnarea lui Miculescu și plecarea lui, sau, dimpotrivă, „reinventarea dictaturii” sale, cum a numit-o jurnalistul Paul Dobre, de la Săptămâna Financiară.

 

Articol publicat şi în Revista 22.


Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.