#PentruOptimismModerat


Să nu spunem direct că nu au dreptate aceia care spun despre 2017 că a fost un an, în multe privințe, toxic. N-a fost simplu deloc, mai ales politic, acest an. Dar nici să nu le dăm dreptate celor care văd acest an într-un fel prăpăstios – pentru că există numeroase exemple care pun în criză și între paranteze o asemenea perspectivă.

 

 

Pentru că:

#Rezist și explozia de spendoare civică; presă încă de calitate (și în print și în online – nu foarte multă, dar distinctă; dar și, mai ales aici, în social media); cărți multe, bune, frumoase, pilduitoare. Poezie bună, muzică bună, artă excelentă.

Pentru că:

Neagu Djuvara, Mihai Șora, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, Ana Blandiana, Dragoș Aligică, Marian Zulean, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Adriana Babeți, Ruxandra Cesereanu, Mircea Mihăieș, Claudiu, Volo Tismăneanu, Dan Tăpălagă, Ioan Stanomir, Dan Grigore, Radu Paraschivescu, Tia Șerbănescu, Morar (Ioan T. în mod cert, nu neapărat Daniel…)  – și, de fapt, pentru că mulți mulți alții – și îi rog să mă ierte cei pe care i-am omis, din goană tastaturii. Da, sincer îi rog să mă ierte – ar însemna să fac un text mare mare numai cu ei și poate că ar fi chiar o idee luminoasă să fac un asemenea text, cu/despre oameni care ne stau ca o candelă aprinsă, cu lumină, dar și cu bunătate, generozitate, încredere.

Pentru că, a propos de Andrei Pleșu:

„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.”

Pentru că:

Simona Halep – și fiindcă fata aceasta (extraordinară, ca un dar extrem de prețios) a știut să nu ia nimic bun din recitalul de pesimism organizat și de fatalism militant al multor conaționali. Și să meargă înainte. Și, ca ea, mulți, de fapt.

Și pentru că:

Festivalul „George Enescu” – pentru că această splendoare, nu doar ea de fapt, ne amintește cât de multă muzică bună e în lumea aceasta și, chiar dacă e poate prea puțină, ce miracole poate face muzica bună cînd e față în față cu zgomotul.

A propos de George Enescu, și de acest an și nu numai, și de noi de fapt, pentru că:

La Cumpătu, acolo unde e o casă memorială George Enescu și un muzeu, e o cameră mică, în mod evident contrastantă cu restul, cu dotări minimale, unde e ceva foarte prețios scris într-un colț, ceva care sună așa „simplitatea în viață e adevărata libertate”. Cine va merge acolo va înțelege mai bine – și e bine să meargă cât mai multă lume…

Ieșind din această buclă muzicală, dar și pentru că:

Există oameni care sunt în stare se dea viață unor asemenea idei – bune, generoase, „nerealiste”, purtătoare de viitor, de speranță. Pentru că există și pentru că sunt printre noi, pentru că îi putem atinge. Oameni care să împrumute viața lor unor cauze care țin de vremuri excepționale.  A propos de aceasta, îngăduiți o (poate) la prima vedere naivitate: oamenii buni sunt mai mulți decât cei care vor să fure viitorul și să îl închirieze unor cauza obscure, ticălose. Bag mâna în foc pentru asta! Deocamdată, EI sunt  neorganizați. Dar aceasta nu va dura, nu poate dura la nesfârșit. Să aveți încredere, să nu vă fie frică!

Și, mai mult, pentru că:

E bine să ne amintim că există alți oameni – cu siguranță, mai rari, mult mai rari – care sunt în stare să vadă un sens mai adânc, inclusiv cu mult bine și cu un fel de dreptate care e mai sus, deasupra,  una care ține de altă dimensiune decât formele de dreptate pe care pe pun un context îngust.

Și:

Pentru că e cuminte să nu excludeți / sa nu excludem, dimpotrivă – să le presupunem – diverse forme de schimbare a minții, fie în urma unor drame și suferințe, fie sub impactul altor forțe. Dar mai ales acestea, pe acestea aș paria: pe cele care țin de ceea ce în religie se cheamă „metanoia”. Nu e nevoie de multe pentru ca un sistem să fie, după „metanoia” câtorva oameni, altfel…

Pentru că, nu în ultimul rând:

Mergeți printr-un parc și priviți, măcar cu coada ochilor, copiii. Pe cei mici și pe bebeluși. Priviți-le ochii, priviți-le zîmbetul! Să nu vă fie frică! Le împrumutăm viitorul și nu trebuie să nu ne fie frică să le dăm unul puțin mai bun. Priviți-le ochii, priviți-le zîmbetul: îl merită!

 


Articole din aceeaşi categorie:

3 Răspunsuri

  1. Vlad Ioan spune:

    Optimism moderat… Dar pe LaPunkt, când aveți de gând să moderați ?!

  2. Vlad Ioan spune:

    De ce n-aveți like la articole ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Solve : *
2 + 24 =