2018: rezistenţa în numele libertăţii
Anul 2018 va fi, aşadar, unul al confruntării şi al rezistenţei. Armele noastre sunt cele de până acum: tenacitatea, solidaritatea, curajul cotidian, imaginaţia şi încăpăţânarea.
2017 a fost unul dintre cei mai sumbri ani din intervalul postdecembrist. Tot ceea ce părea a fi fost câştigat şi stabil s-a aflat sub semnul întrebării. Fărădelegea a devenit, prin efectul unei lovituri orchestrate de Parlament, normă de drept. Legiferarea este, în România actuală, maniera în care privilegiile sunt reinstituite, iar egalitatea constituţională sfidată.
2017 este şi anul în care românii au explorat, cotidian şi solidar, valoarea de unitate a civismului. Actul de protest a fost temelia unei alte viziuni despre viitor. Adunările publice spontane, marşurile,veghea, toate aceste vorbesc despre energia contestatară menită să reafirme centralitatea libertăţii. Corupţia este, pentru toţi cei care au spus “nu”, imaginea însăşi a unei Românii imunde cu care ei nu se mai pot identifica. Această Românie, în care onoarea este absentă şi traficul de influenţă intervine ca reglare automată, nu mai poate fi România viitorului pe care îl dorim.
Anul trecut a fost un an al solidarităţii, dar şi al dispreţului. Majoritatea din Parlamentul României a acţionat, constant şi deliberat, spre a ataca, frontal, garanţiile constituţionale. România a încetat să mai fie un stat al domniei legii. România este, la nivelul forului ei reprezentativ, un stat dominat de instinctul de complicitate al unei coaliţii toxice.
Anul 2018 stă sub semnul acestei duble moşteniri. Pe de o parte, emoţia reîntâlnirii in clipele de curaj civic. Pe de altă parte, sentimentul de stupefacţie şi de neputinţă faţă de agresivitatea mutilării legislative.
Anul 2018 nu poate fi diferit de cel care îl precedă. Căci prioritatea regimului Dragnea nu poate fi alta decât lichidarea, definitivă şi totală, a piedicilor care stau în calea omnipotenţei sale.
Anul 2018 va fi, aşadar, unul al confruntării şi al rezistenţei. Armele noastre sunt cele de până acum: tenacitatea, solidaritatea, curajul cotidian, imaginaţia şi încăpăţânarea. Alegerile pe care le vom face sunt de o simplitate dramatică. Între decenţa euro- atlantică şi tirania oligarhiilor răsăritene nu se află cale de mijloc. Legile dezbătute acum în Camere stabilesc un precedent fatal libertăţii. Nimic nu mai poate fi la fel după acest moment de cumpănă.
Rezistenţa trebuie dusă mai departe, iar anul 2018 va fi un an al rezistenţei. Disperarea şi resemnarea ne vor ispiti, dar lor avem datoria de a le opune credinţa noastră în demnitate, în lege şi în libertate. Dacă vom fi fideli acestor repere, nu vom ceda. Şi nimeni nu va putea reîntoarce România către o vârstă a sclaviei.
Articol apărut şi în Contributors.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News