Până unde va merge PSD cu sfidarea şi iresponsabilitatea?

Declanşarea unei crize politice, indiferent de forma pe care o va avea, ţine, acum, strict de PSD. Care are de ales între responsabilitate şi respect pentru instituţiile statului, pentru popor, pe de o parte, şi iresponsabilitate şi cutumiara aroganţă, pe de alta.

Cel mai probabil, propunerea PSD (şi a ALDE), deci a noii majorităţi parlamentare, pentru funcţia de premier va fi Liviu Dragnea. Cazierul penal al liderului social-democrat nu reprezintă, iată, un impediment în a-l nominaliza pentru prima poziţie în Guvern, la fel cum în „famiglia PSD” nu a fost o problemă nici când şi l-a desemnat drept lider. Ceea ce nu vor să recunoască nici Liviu Dragnea, nici liderii PSD care i-au susţinut rămânerea în fruntea PSD şi care îl vor acum prim-ministru este că acţiunea vizată în dosarul în care acesta a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare a avut ca scop şi ca efect fraudarea Referendumului de suspendare a lui Traian Băsescu, inclusiv prin antologicul vot al morţilor. Deci, dl Dragnea nu a fost condamnat pentru simpla îndemnare la vot a populaţiei – cum clamau mincinos voci social-democrate –, ci pentru modul în care s-a făcut acest lucru. Vorbim despre fraudarea votului – un act prin care democraţia a fost subminată, la fel, legitimarea puterii în stat, în vara lui 2012.

Pentru susţinerea d-lui Dragnea pentru funcţia de prim-ministru, PSD nu are însă niciun argument. Nici electoral (în campanie, electorilor nu li s-a adus la cunoştinţă această variantă, pentru ca acum social-democraţii să invoce voinţa populară). Nici legal (din contră, Legea 90/2001, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, interzice, prin art. 2, ca o persoană condamnată penal să poată deveni membru al Guvernului, li nue clar unde e neconstituţionalitatea acestui articol, care, după toate indiciile va fi atacat la CCR). Nici constituţional, în ciuda faptului că PSD invocă dreptul de a fi ales al unei persoane, dacă aceasta nu a fost pusă sub interdicţie sau nu a fost condamnată la pierderea drepturilor electorale prin hotărâre judecătorească definitivă. Pentru că, în cazul d-lui Dragnea, nu vorbim despre alegerea sa, ci despre numirea lui într-o funcţie publică. În plus, legea fundamentală prevede, la art. 1, că „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

În practică, însă, lucrurile nu stau aşa. O dovedeşte încăpăţânarea PSD de a face o altă nominalizare. Ce urmări poate avea această situaţie?

1. Dizolvarea Parlamentului şi declanşarea de alegeri anticipate.

E o variantă care ar trebui luată în considerare, pentru că PSD şi satelitul său, ALDE, care formează majoritatea parlamentară, par să nu cedeze la ideea susţinerii pentru funcţia de premier a condamnatului penal Liviu Dragnea. Iar şeful statului, nici el, la ideea de a nominaliza persoane condamnate penal. Mingea, în această fază, este în curtea preşedintelui care, potrivit Constituţiei, este cel care desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, „în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”.

Potrivit art. 89 din Constituţie, dacă Parlamentul nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi respinge două astfel de solicitări, preşedintele poate să dizolve Parlamentul, după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare.

Nu e de dorit această variantă, care ar prelungi o criză politică şi ar genera costuri suplimentare pentru organizarea unui nou scrutin. De altfel, dl Ionhannis a şi respins ideea dizolvării Parlamentului, deşi nu e clar ce va face în situaţia în care majoritatea parlamentară se va încăpăţâna să transmită mesajul de forţă şi îi va respinge ambele propuneri de premier, la care îi dă drept legea.

2. Suspendarea preşedintelui.

Acest scenariu pare, în momentul de faţă, plauzibil. PSD a şi lansat de altfel, prin portavocile media ale casei, această ameninţare şi a făcut-o chiar din ziua alegerilor, când exit-poll-urile îl indicau drept câştigător. Iar pentru punerea în aplicare a planului ar avea susţinerea foştilor coechipieri de puci, din vara lui 2012, reuniţi acum în ALDE. Nu ştim care sunt faptele grave prin care preşedintele Iohannis încalcă Constituţia, care îi vor fi imputate, dar PSD şi acoliţii săi au dovedit-o, şi în 2012, că pot suspenda un şef stat şi dacă acesta nu a încălcat Constituţia. E nevoie, pentru asta, de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi al senatorilor, condiţie faţă de care, la scorul făcut în alegerile din 11 decembrie, nu au nicio emoţie.

3. O cădere la pace şi o acceptare a propunerii venite dinspre câştigătorul alegerilor.

Ar fi o decizie eronată a lui Klaus Iohannis, cu efecte negative pe termen mai lung. În primul rând, ar fi în detrimentul imaginii României şi al funcţionării instituţiilor statului – un politician cu astfel de probleme nu mai prezintă credibilitate şi este vulnerabil. În al doilea rând, l-ar vulnerabiliza şi pe preşedintele Iohannis, iar un compromis poate atrage după sine şi alte compromisuri. În al treilea rând, dacă ar accepta această nominalizare, şeful statului s-ar decredibiliza, ar devaloriza cuvântul primului om în stat, arătând că propriile declaraţii – „Nu voi desemna o persoană urmărită penal sau condamnată penal” – nu contează nici măcar pentru el. Nu în ultimul rând, o astfel de decizie ar cântări greu, în defavoarea sa, la o eventuală intrare în competiţie pentru un nou mandat prezidenţial.

Declanşarea unei crize politice, indiferent de forma pe care o va avea, ţine, acum, strict de PSD. Care are de ales între responsabilitate şi respect pentru instituţiile statului, pentru popor, pe de o parte, şi iresponsabilitate şi cutumiara aroganţă, pe de alta.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News