Monstruoasele dileme

Conform previziunilor, interesul față de războiul din Ucraina a scăzut pe măsură ce ostilitățile s-au prelungit. Nu e în firea omului să trăiască timp îndelungat la tensiuni înalte. După o vreme, intervine „acomodarea” cu situația anormală. Așa se explică supraviețuirea celor aflați în pușcării și lagăre ori a celor ajunși, din diverse motive, în situații-limită întinse pe lungă durată.

 

Vorba uneia din eroinele mele preferate, Lena Grove, care în finalul romanului Light in August, al lui William Faulkner, exclamă, uimită de capacitatea ființei umane de a înfrunta adversitățile: „Măi, măi. Se descurcă omul. Nici n-am plecat din Alabama, de mai bine de două luni, și am și ajuns în Tennessee.” După șapte luni de masacre comise de ruși, „omul” (european, mai ales) nu se prea descurcă. Iar mintea lui e acaparată tot mai mult de ceea ce-l afectează direct: explozia prețurilor, penuria de gaze, spectrul unei ierni grele, șomajul.

Deși informațiile care ajung la noi sunt imprecise, incomplete și unilaterale, a devenit din ce în ce mai clar că miza războiului din Ucraina vizează întreaga arhitectonică politico-economică a planetei. Atacul rușilor reprezintă semnalul adresat regimurilor revizioniste că pot să declanșeze operațiuni la care se gândesc de multă vreme, dar contextul politico-militar nu le-a îngăduit încă să treacă la fapte.

Dacă va învinge Rusia, vom intra într-o glaciațiune politică de genul celei instaurate la câțiva ani după cel de-Al  Doilea Război Mondial. Democrațiile liberale vor trece prin momente grele, fiind asaltate din toate părțile: o economie planetară în pragul prăbușirii, violența fățișă a așa-numitelor roguenations (adică țările care nu respectă angajamentele internaționale). Nu trebuie ignorată nici resurgența naționalismelor, mai ales acolo unde a supraviețuit sentimentul unei nedreptăți istorice (vezi tratatele de la Versailles/ Trianon etc.). Decisive sunt și mișcările centrifuge acolo unde primatul statului de drept a sucombat în favoarea unor „drepturi ale omului“ înțelese anapoda, și nu așa cum figurează ele în „Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului“. Acesta e fundamentul a tot ce a construit bun civilizația noastră în ultimele două veacuri și aproape jumătate. „Declarația“ din 1789 a primit o bază juridică solidă prin elaborarea „Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale“, semnată la Roma în 1950.

Să încercăm, totuși, un aggiornamento, pentru a ghici unde ne aflăm astăzi, 20 septembrie 2022 (data scrierii articolului – n.r.). Cum datele certe lipsesc, imaginația, experiența unor întâmplări anterioare și analogiile pot fi de folos. Ce putem spune cu certitudine e că performanțele armatei ruse nu se ridică la nivelul înfățișat de propaganda oficială. În lunile din urmă, armata rusă a excelat doar la lipsa de organizare, de performanță, de logică, disciplină și de respect față de legile războiului. Rușii n-au obținut nici în trecut victorii prea mari în confruntările armate. Ei s-au ilustrat însă prin atrocități comise asupra populației civile. Acesta e rezultatul politicii rusești și sovietice, duse pe parcursul întregului veac al XX-lea. Ca nimeni alții, rușii sunt învățați să nimicească femei, copii, bătrâni și să invadeze, în mod laș, teritoriile altor țări. „Excelența” lor s-a văzut în ocuparea mișelească a Crimeii și în felul nemilos în care au acționat în ocaziile de tip terorist: au exterminat, fără discriminare, agresorii și victimele inocente ale agresiunii.

Soldatul rus (ca și politicianul rus) e mare și tare într-o singură situație: când e înarmat până în dinți și are un adversar cu mâinile legate, dezbrăcat, torturat și cu un căluș în gură. Atunci își arată el vitejia și măreția. Am putea numi acest comportament modelul sirian, pe care rușii l-au exersat în războiul alături de Bashar al-Assad. Când întâmpină o rezistență, ca în Ucraina, lucrurile merg de-a-ndoaselea: camioanele se împotmolesc, tancurile iau foc din senin, obuzele explodează mai ales deasupra țintelor civile, votca se diluează, soldații o rup la goană spre prima pădure ce le iese în cale. Se poate câștiga, în aceste condiții, un război? Da, în două cazuri. Primul: dacă agresorul trimite la luptă un număr copleșitor de soldați. Al doilea: dacă face uz de arme de nimicire în masă – în speță, cele chimice și biologice.

Aceasta este dilema care-l frământă în clipa de față pe Putin. Nu cred – deși n-o exclud – că prima opțiune a lui Putin e să folosească armamentul nuclear tactic. O astfel de acțiune ar avea o reacție imediată, izolând complet Rusia – ca să nu mai vorbesc de posibilitatea intrării în război a Statelor Unite și a NATO, în urma unei rezoluții a ONU. Putin va recurge la ea doar dacă-și va simți primejduită propria ființă. La nebunia pe care a dovedit-o și răsdovedit-o până acum, n-ar ezita, totuși, să declanșeze apocalipsa. Logica, bunul-simț, rațiunea nu mai sunt demult pentru dictatorul rus elemente care să-l împiedice să comită cele mai mari grozăvii întâlnite în istorie. Zi după zi, apar noi dovezi ale barbariei rusești: după Bucha, la Izium, în regiunea Harkov, ucrainenii au descoperit o groapă comună cu 440 de morți, uciși de putiniști. Ofițerii ruși luați prizonieri încep să vorbească de existența unor astfel de abatoare ale morții în toate teritoriile ocupate de măcelarii lui Putin.

Coșmarul descreieratului de la Kremlin e, acum, de unde să scoată suficient de mulți recruți pentru a-i sufoca numeric pe ucraineni. După informațiile disponibile, marea majoritate a soldaților trimiși în Ucraina provin din zona asiatică a Rusiei și din ținuturile siberiene. Adică din regiunile cele mai izolate și subdezvoltate ale țării, unde informațiile ajung greu sau deloc și unde manipularea are efecte totale asupra unei populații înapoiate, lipsite de educație. Dar nici acest rezervor nu e inepuizabil. După ce a apelat la mercenari și la voluntari, Putin mizează acum pe pușcăriași. Contra promisiunii că-și vor dobândi libertatea dacă merg pe front, aceștia sunt momiți să se înroleze.

Ce se va întâmpla, însă, dacă aceste forțe nu se vor dovedi suficiente pentru a-i îngenunchea pe ucraineni? Ei bine, atunci Putin va fi nevoit să joace ultima carte rațională (cea irațională ar fi bomba atomică): declararea mobilizării generale. Adică a stării de război. În plan simbolic, toată retorica referitoare la „operațiunea specială” s-ar prăbuși instantaneu, iar Rusia ar deveni, oficial, pentru întreaga omenire, ceea ce este de facto: o țară agresoare. Va fi imposibil ca ea să nu suporte consecințele unor sancțiuni dure. Occidentul, împreună cu Statele Unite, vor depăși, probabil, faza războiului asistat, implicându-se direct în conflict.

Dar mobilizarea generală va avea efecte catastrofale asupra lui Putin, prin prisma reacțiilor previzibile ale populației, îndeosebi din marile orașe, Moscova și Sankt Petersburg. Pentru tânăra și aroganta generație de ruși, cariată moral de un naționalism feroce, una e să-i încurajezi de pe margine pe bașchiri, ciuvași, ceceni, buriați, inguși, uzbeci, hacași, altai etc., și alta e ca tu, arianul cu ochi albaștri, să fii trimis în prima linie a frontului. Ar urma, cu siguranță, proteste de stradă, violențe, atacuri la adresa lui Putin. Se pare că, deocamdată, populația tânără a Rusiei nu e conștientă de existența unui asemenea scenariu. Educată în mentalitatea de stăpân disprețuitor față de ce nu aparține „etniei alese”, narcotizați cu lozincile măreției rusești, tinerii au aderat, în proporție covârșitoare, la politica asasină a lui Putin. Dar momentul trezirii la realitate va fi cumplit: își vor da seama că nu de ei le pasă asasinului de la Kremlin –, pentru că, dacă i-ar păsa nu i-ar trimite la moarte sigură –, ci de el însuși.

Având în vedere toate aceste elemente provocate și agravate de eșecul Blitzkriegului –, se poate conchide că Putin se află în cel mai greu moment al lungii sale domnii. Orgoliul și nebunia –, dar și frica de plutonul de execuție – îl condamnă la continuarea ucigașei aventuri în care s-a angrenat. Problema lui nu e dacă să continue, ci cum să continue. Recuperarea, în ultimele săptămâni, de către ucraineni a unor teritorii pe care rușii le ocupaseră e cel mai înspăimântător semnal pe care putea să-l primească Putin: invincibila sa armada se dovedește a fi un fiasco, o adunătură de soldați ineficace, conduși de generali incapabili, care și-au câștigat pozițiile nu prin merite profesionale, ci prin fidelitate personală față de dictator și prin sprijin politic.

În condițiile date, e de presupus că rușii vor apăsa, în viitorul imediat, până la refuz pedala propagandistică. Va urma un potop de acuzații aberante la adresa ucrainenilor, a vecinilor acestora, a Occidentului, de dezinformări și imputări menite să abată atenția de la realitatea din teren. Vom resimți din plin și în plan intern astfel de mișcări. Adepții lui Putin, veteranii „partidei rusești”, pescuitorii în ape tulburi, „idioții utili”, anti-occidentaliștii, naționaliștii vor considera că e de datoria lor să iasă la rampă. Avem deja un semnal prompt. Andrei Marga, fost rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, fost ministru al Învățământului, fost ministru de Externe, fost președinte al Institutului Cultural Român (unde a promovat cu brio „caloriferul român”) a sărit ca din baie și ne-a reamintit cât de odioasă e Ucraina, țară care se află „în frontiere nefirești”, care trebuie să cedeze teritorii Ungariei, Poloniei și României, dar mai ales Rusiei (a uitat Cehoslovacia). Aș crede în sinceritatea aberațiilor lui Marga, și nu în rolul lor diversionist, într-o singură situație: dacă ar pune el personal mâna pe armă și ar lupta, cum se spune, „până la ultima picătură de sânge”! Cum o astfel de probabilitate e exclusă, ne întrebăm: oare de ce a simțit Marga nevoia să preia, mot a mot, și să le difuzeze, argumentele lui Putin? Vă las să trageți singuri concluzia.

 

Articol publicat şi în România literară.

Publicitate

Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.