La plecarea lui Mihai Șora

A plecat omul mai mare ca România Mare, Mihai Șora (7 noiembrie 1916 – 22 februarie 2023)… Un om-reper. Ultima dată am avut bucuria să-l întâlnesc în 2018, când venise la Timișoara, „cu secolul în spate, să planteze o girafă”.

Timișoara a fost orașul în care a trăit o vreme, pe care l-a iubit și pe care l-a definit ca fiind locul:

„Unde am aflat că Pământul e rotund;

unde i-am citit pe Homer, pe Sfântul Augustin, pe Dante, Tolstoi și Kant (și pe alții) pentru întâia oară;

unde Tata m-a învățat primele constelații

și unde un înger s-a așezat pe umerii mei (iar de atunci nu m-a părăsit niciodată);

unde Mama mă aștepta în prag, frumoasă, înțeleaptă și bună;

unde m-am îndrăgostit de Mariana

și unde am înmormântat-o;

unde am hotărât că voi studia filosofia

și unde m-am căznit la pian;

unde am stricat prima bicicletă

și am reparat primul ceas;

unde am înțeles că oamenii sunt și Raiul, și Iadul (mai ales Raiul);

unde am auzit vorba «Maga nem tud milyen ember volt ez!» («Domnia ta nu știe ce fel de om a fost acesta!»), rostită de un catolic maghiar la catafalcul Tatălui meu, preot ortodox;

unde, în 1989, un om a strigat „Jos comunismul!“, iar strigătul lui ne-a dat și nouă curaj.

Unde, pe o pajiște înflorită, într-o dimineață de vară, L-am întâlnit pe Dumnezeu și am înțeles tot ce era de înțeles pe Pământul acesta rotund.

Unde, cu secolul în spate, am venit să plantez o girafă.”

Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină!