„Jocuri de putere” pentru conducerea PNL

Una este intrarea benevolă în competiţia pentru funcţia de preşedinte al PNL – şi ideal ar fi să existe mai mulţi candidaţi –, alta este recurgerea, în interes personal sau de grup, la jocuri de putere şi influenţă care vor avea costul lor şi pentru partid, şi pentru guvernare.

 

PNL va decide la sfârşitul acestei săptămâni dacă data propusă de conducerea partidului pentru desfăşurarea congresului rămâne 25 septembrie. Momentan şi-a anunţat candidatura pentru şefia PNL doar actualul preşedinte al partidului, Ludovic Orban. Numele lui Florin Cîţu este vehiculat de câteva zile în media, deşi premierul nu şi-a anunţat până acum candidatura, nici măcar intenţia, fiind evaziv şi când a fost întrebat concret dacă va face acest pas; o eventuală intrare a sa în cursa pentru şefia PNL ar fi, aşadar, mai degrabă efectul dorinţei altora de a-l împinge în faţă, în speranţa că l-ar putea îndepărta pe Ludovic Orban de la conducerea partidului şi i-ar putea reduce spre zero şansele de a candida la prezidenţialele din 2024.

Cei care încearcă să se alinieze în spatele lui Florin Cîţu sunt câţiva liberali din grupul de la Cluj şi câţiva lideri locali coalizaţi în jurul lor. Nemulţumiţi de pierderile de funcţii şi influenţă la care s-a ajuns după negocierile pentru formarea alianţei de guvernare cu USR-PLUS. Deşi după rezultatele de la alegerile parlamentare din decembrie 2020 era de aşteptat ca PNL nu va guverna singur, au fost voci deranjate de rezultatul negocierilor. Atacurile publice la adresa lui Ludovic Orban venite din partea lui Rareş Bogdan, portavoce a grupului de la Cluj, au început imediat după aceea, în ianuarie cerându-i deja demisia, public. Cum spuneam la vremea respectivă, dacă ar fi fost vorba din partea lor despre dorinţa de reformare a partidului, greşelile, derapajele, compromisurile, pierderea parlamentarelor pe care i le reproşează lui Ludovic Orban ar fi fost analizate şi sancţionate, fiecare în parte şi la momentul lor; mai ales că o parte din „reformişti” sunt de mult timp în linia întâi a PNL – Rareş Bogdan fiind chiar prim-vicepreşedinte –, desemnaţi în funcţii chiar de Ludovic Orban. Dacă ar fi fost vorba despre corectitudine şi dorinţă de reformare, ar fi fost aduse în atenţia publică şi plusurile lui Ludovic Orban – şi de lider politic, şi de premier.

Dacă, la începutul anului, strategia privind solicitarea în mod public a demisiei nu a avut efect – liderii locali ai PNL nu au făcut coadă să  suţină acest demers –, acum, pentru a-l scoate pe Ludovic Orban din joc, din aceeaşi zonă se încearcă o mişcare de biliard: împingerea în joc a premierului Florin Cîţu. A forţa în această manieră lucrurile, divizând intenţionat partidul în tabere pro- şi anti-Orban, a-l obliga pe premier să nu-şi mai focalizeze atenţia pe guvernare – în condiţiile în care sunt destule probleme şi în ţară, şi în interiorul Guvernului, chiar dacă cele interioare sunt încă în fază latentă –, ci pe campania internă, pe probleme de partid, pe întâlniri şi negocieri cu filialele, pe care dl Cîţu nu le cunoaşte suficient, este un gest de oportunism şi iresponsabilitate politică.

Una este intrarea benevolă în competiţia pentru funcţia de preşedinte al PNL – şi ideal ar fi să existe mai mulţi candidaţi –, urmată de analizarea proiectelor politice cu care va veni fiecare dintre ei, alta este recurgerea, în interes personal sau de grup, la jocuri de putere şi influenţă care vor avea costul lor şi pentru partid – ar trebui ca unii liberali să rememoreze episoade din istoria post-decembristă a PNŢCD… –, şi pentru guvernare.

Orice mişcare cu efecte de anvergură şi pe termen lung în PNL ar trebui făcută cu privirea nu spre interesele unui grup, ci ale întregului partid. Cu privirea spre actul de guvernare care implică o mare responsabilitate, mai ales că România nu se află într-o confortabilă situaţie economică, iar criza sanitară mondială generată de pandemia de covid nu s-a încheiat, ceea ce face posibile noi tensiuni sociale. Cu privirea spre anul 2024, an cu dublă miză electorală – parlamentară şi prezidenţială –, la orizontul căruia se întrevede o încercare de coalizare a unei mişcări politice suveraniste, idee susţinută de Rusia (cel puţin prin propagandă oficială şi neoficială dacă nu, subteran, şi financiar). Or, un partid scindat de lupte intestine, care vor genera instabilitate şi vor creşte riscul rateurilor în actul de guvernare – suprapuse peste o inevitabilă erodare a capitalului de imagine –, va intra în alegeri cu şanse simţitor diminuate.

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.