Europarlamentar Monica Macovei: „Locul în care România este cel mai bine protejată este în NATO, de aceea aliatul principal trebuie să rămână SUA”


Monica Macovei (2) Foto Arhiva personalaCriza politică din Republica Moldova şi dezinteresul Europei faţă de Moldova, cu repercusiunile pe care le pot avea şi asupra României, şi a Uniunii Europene, criza refugiaţilor, care ne afectează şi pe noi, ameninţările cele mai mari la adresa României sunt teme care ne privesc pe fiecare dintre noi. Pe marginea acestora am invitat-o la un dialog pe Monica Macovei, eurodeputat în Parlamentul European, prezentă, zilele trecute, la o dezbatere susţinută la Timişoara.

 

„Cu o zi înainte de a trăda coaliţia de guvernare, Partidul Democrat din Moldova a venit la Strasbourg, să «ia lumină» de la europarlamentarii socialişti

Doamnă Monica Macovei, aţi fost preşedintele delegaţiei interparlamentare din Parlamentul European cu Republica Moldova. Cum comentaţi ceea ce se întâmplă în Moldova, acum?

În Republica Moldova se duce o bătălie cruntă între cei care vor ca ţara să ajungă pe mâna oligarhilor, a mafiei şi a ruşilor şi cei care vor ca ţara să rămână pe drumul european, pe drumul libertăţii.

Cel care a generat criza este Partidul Democrat care, în 2009, s-a rupt din Partidul Comunist şi a intrat în coaliţia pro-europeană, alături de Partidul Liberal şi Partidul Democrat-Liberal. Lucrurile au mers foarte bine o vreme, cu toate disputele lor interne: Moldova a obţinut eliminarea vizelor, a semnat tratatul de asociere, era statul candidat cu coroniţă, care îşi făcea temele foarte bine.

La ultimele alegeri, deşi votul a fost dat pentru cele trei partide din coaliţie, Guvernul a căzut după ce a trădat unul din partenerii din coaliţie, cel rupt din Partidul Comunist, respectiv Partidul Democrat. O parte din membrii săi au votat pentru căderea Guvernului, deci împotriva propriei coaliţii de guvernare.

Când au început negocierile pentru noul Guvern, propunerea Partidului Democrat către preşedintele Republicii Moldova, dl Nicolai Timofti, a fost, de două ori, Plahotniuc – oficial, numărul doi în partid, numărul doi pentru că aşa vrea el. Este un oligarh foarte puternic – are companii de gaz, companii petroliere, magazine şi hoteluri, pe numele lui sau al altora –, cu legături cu mafia, cu ruşii şi mai are şi două identităţi, nu doar două cetăţenii, în România numele lui fiind altul. Ceea ce e ilegal, numai spionii au mai multe identităţi şi mai multe paşapoarte. Plahotniuc a fost propunerea avansată de două ori, pe care preşedintele Timofti a respins-o – şi-l felicit pentru asta, mai ales că au fost presiuni foarte mari asupra lui –, ultima respingând-o în 14 ianuarie, motivând prin dubiile pe care le are la adresa integrităţii acestui personaj. În aceeaşi seară, a cerut să fie informat cu privire la numărul de deputaţi care alcătuiesc majoritatea parlamentară şi a făcut o altă propunere de premier, un fost ministru al Justiţiei.

Refuzat şi el, câteva ore mai târziu…

Cel propus de preşedinte a încercat să-şi facă o majoritate parlamentară, nu a reuşit, aşa că s-a retras. Tot Partidul Democrat – care, repet, a determinat căderea Guvernului, pentru a lua mai multă putere, propunându-l pe Plahotniuc –, a venit cu o altă propunere, Pavel Filip, membru al acestui partid şi care a mai fost în funcţii publice. Este foarte supus, face ceea ce i se spune, deci este o marionetă care va fi condusă tot de Plahotniuc.

Dar pentru a nu prelungi starea de instabilitate politică, preşedintele Timofti a anunţat că îl acceptă pe acest domn Filip. Deci, lucrurile nu stau bine în acest moment, drept dovadă stând şi protestele de stradă.

Cum vă explicaţi că, în toate zilele astea în care situaţia politică, situaşia socială din Republica Moldova dădea în clocot, Bucureştiul, prin vocea numărul unu în exprimarea unei poziţii pe linie de politică externă, preşedintele Klaus Iohannis, nu a transmis niciun mesaj?

Nu ştiu de ce tace Iohannis. Mi-e greu să spun ce gândeşte, cum gândeşte, când gândeşte… Cred că a spus la sfârşitul săptămânii ceva, ceva călduţ, dar în niciun caz nu a susţinut, de când a început situaţia aceasta, nici parcursul european al Republicii Moldova, drumul libertăţii şi al democraţiei pentru această ţară, nici pe preşedintele Timofti, susţinut de mai multe Cancelarii occcidentale. Or, România trebuia să fie prima care să îl susţină public. Nu a făcut-o nici Guvernul, nici ministrul de Externe.

Foarte vinovaţi sunt cei din PSD – sunt în aceeaşi familie politică europeană cu Partidul Democrat în care e Plahotniuc, care a discutat şi cu europarlamentarii PSD, şi cu Ponta, şi cu Dragnea, cu toată conducerea PSD. Cu o zi înainte de a trăda coaliţia de guvernare, Partidul Democrat, membru al familiei socialiste europene, a venit la Strasbourg, să „ia lumină” de la europarlamentarii PSD, de la Martin Shultz… Deci, căderea Guvernului de la Chişinău a fost plănuită, pentru ca, ulterior, Partidul Democrat să ia mai multă putere. De peste o lună de zile, aceşti politicieni au aruncat ţara în haos, dar nu le pasă.

Revenind la tăcerea d-lui Iohannis, în ţară, aceasta a fost compensată de alţii. Şi eu am ieşit, de exemplu, şi am vorbit despre această problemă.

Da, ştiu, dar eu vorbeam despre lipsa din peisaj a unei voci oficiale, care să vorbească în numele Statului român…

Eu am fost preşedintele delegaţiei interparlamentare din Parlamentul European cu Republica Moldova. Dar, sigur, ne trebuie o opinie de la vârf.

 

„Moldova nu mai e o ţară de care Europa să fie interesată”

În mediul presei circulă, de câteva zile, informaţii, referitoare la dezinteresul editorial al unor ziare din Franţa faţă de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, chiar dacă acolo sunt, iată, probleme foarte mari.

Deşi era o ţară care mergea foarte bine spre Europa, Moldova nu mai e o ţară de care Europa să fie interesată. Prezentase interes până acum doi-trei ani, când acolo erau vizite de stat lunare, făcute de reprezentanţi ai Cancelariilor europene, ai Comisiei Europene. Acum nu mai e interes. În plus, Europa are acum problema migraţiei şi nu se va zdrobi să ajute Moldova, dacă Moldova nu se ajută singură.

Parcursul european al Moldovei – de care, teoretic, ar trebui să fie interesată şi UE – şi valul de migranţi cu care se confruntă nu sunt, însă, probleme care se suprapun, deci pot fi tratate separat.

Sigur că da. Şi mai e ceva. Dacă Rusia reuşeşte să destabilizeze Moldova – pentru că ăsta e jocul Rusiei – prin politic, prin corupţie, prin crimă organizată o ţară poate fi destabilizată, aşa cum s-a procedat în cazul Ucrainei –, şi UE va avea de suferit. Va avea, prin România, graniţă externă cu Rusia. Doamne, fereşte să se întâmple asta!

În plus, pe lângă pericolul rusesc mai sunt şi alte pericole care pot duce la un război, nu la unul convenţional. Locul în care suntem cel mai bine protejaţi este în NATO. De asta insist pe relaţia României cu SUA, pionul principal în NATO. Avem Parteneriatul strategic cu SUA, avem scutul anti-rachetă, trebuie să rămânem pe direcţia asta. Suntem prieteni cu mulţi alţii, din  Europa, dar axa principală şi aliatul principal trebuie să rămână SUA.

Precizez că există două categorii de beneficiari de securitate: beneficiarii de securitate, cum sunt ţările baltice – care doar au nevoie să fie apărate –, şi cei care sunt şi beneficiari, şi generatori de securitate – cum e România, prin poziţia geografică şi politică. Acest aspect ar trebui folosit foarte mult de preşedinte, care face politica externă a României, de premier, de ministrul de Externe. Eu, ca europarlamentar, am făcut-o. Dar trebuie să o facă şi ei, să spună, la orice negociere, că România este şi generator de securitate, pentru a se investi în noi, pentru a reface industria, pentru a se investi în autostrăzi, ceea ce creează locuri de muncă.

Atunci când eşti într-o zonă cu atâtea instabilităţi – vezi ce se întâmplă în Republica Moldova, în Turcia, în Ucraina, în Serbia – este şi interesul americanilor, şi al oricărui alt stat democratic, să investească în România, pentru a fi puternic dezvoltată, pentru a putea rămâne stabilă şi să nu lase loc niciunui risc. Deci, pentru a avea un partener puternic. Dacă se întâmplă ceva în zona asta, trebuie să fim un pilon pentru partenerii american şi europeni, să nu dăm semne de slăbiciune ale instituţiilor statului, să nu avem probleme economice.

Pe mine mă întreabă americanii: „De ce nu cer politicienii voştri asta, că sunteţi generator de se securitate?” Şi eu ce să le răspund, de ce nu este interesat Iohannis? E a doua oară când fac public această afirmaţie.

Totuşi, credeţi că nu se cunosc aceste aspecte?

S-ar putea să nu o ştie. S-ar putea ca preşedintele Iohannis să nu se fi pus la punct cu problemele de politică externă.

A trecut deja un an de mandat. Rodajul ar trebui să fie făcut deja…

Ar fi cazul, sigur. Dar eu cred că, înainte de a te pune să scrii cărţi, te pui la punct cu problemele de politică externă, care e atributul său principal şi care, mai ales în actualul context, este un segment esenţial. Noi suntem într-o criză continuă în Europa, trăim istorie în fiecare zi, şi tu scrii cărţi. Cărţile se scriu la sfârşit de mandat, nu la început.

 

monica_macovei Foto RFI„Dacă anticipam incapacitatea Europei în gestionarea crizei migranţilor, nu votam cotele obligatori”

Vorbeaţi despre criza din Europa. Unul dintre palierele crizei este reprezentat se valul de migranţi cu care se confruntă. Vi se pare că e pură întâmplare sau parte a unui scenariu care vizează destabilizarea, dezintregrarea UE?

Se poate să fie întreţinută situaţia asta şi de către puterea de la Kremlin, dar cauzele sunt mai vechi. Care au dus la ceea ce avem azi. Numai în Germania există, oficial, un milion şi jumătate de migranţi.

Ideea în care eu am crezut, atunci când am votat pentru venirea primilor 40.000 de migranţi care erau în tabere din Grecia şi Italia, chestiunea aceea nu s-a întâmplat, şi anume, să fie ţinuţi în tabere, să fie triaţi şi toţi cei care nu sunt pe bune refugiaţi politic să fie trimişi înapoi. Sau dacă sunt din ISIS şi veniţi cu gândul de a face rău, să fie anchetaţi penal. Chiar şi în cazul refugiaţilor adevăraţi se punea iniţial problema să fie îngrijiţi şi apoi să fie trimişi în statele arabe sigure, nu s-a pus problema să fie lăsaţi să dea năvală în Europa. Ulterior, am văzut că realitatea a fost alta: au plecat pe rupte din acele tabere şi au ajuns în ce ţări au vrut. Nu mai sunt ţinuţi în loc de nicio interdicţie. Asta este o incapacitate a Europei. Dacă ştiam asta, nu votam cotele obligatorii.

În aceste condiţii, se schimbă situaţia pentru că, s-a văzut, ei nu respectă regulile şi valorile din ţările în care se duc. În plus, e un număr faorte mare pentru a fi asimilat, pentru a se putea lucra cu ei. Ceea ce s-a întâmplat la Koln arată că nici Germania, nici UE nu pot stăpâni situaţia şi, ca atare, problema cotelor obligatorii, cu care a venit Juncker, a căzut, după părerea mea.

Ce mai poate face Europa acum, pusă faţă în faţă cu această situaţie scăpată de sub control?

În primul rând, să fim în stare să ne facem tabere, pe care să le păzim şi din care să nu se plece înainte de triere, iar cei care sunt cu adevărat refugiaţi politic şi fug din calea războiului şi a terorismului – cum am făcut şi noi, din faţa unui regim criminal – să rămână în tabere şi să fie îngrijiţi. Apoi, vedem ce facem cu ei.

Sau mai e soluţia adoptată de Marea Britanie, care a votat împotriva cotelor obligatorii şi a luat direct din Iran 20.000 de refugiaţi – bătrâni, copii şi femei – care aveau nevoie de ajutor, pe care i-au ales, presupun, şi pe bază de informaţii de la servicii şi pe care i-au adus în Marea Britanei. Aţi auzit de vreo problemă în Marea Britanie? Nu. În plus, cu o astfel de soluţie s-ar evita şi traficul de carne vie – vedem câte mii de euro trebuie să plătească aceşti oameni pentru a fi aduşi în Europa şi unii mai sunt şi scufundaţi pe drum… Asta ar putea face fiecare ţară. Şi, în acelaşi timp, să discutăm cu ţările arabe, care au aceeaşi cultură cu migranţii aceştia, să-i preia pe o parte din ei, că se vor adapta mult mai bine în acea cultură decât în a noastră, care e total diferită.

Europa se confruntă acum cu paradoxul toleranţei, învăţat, de zeci de ani, în toate şcolile americane. În piaţa liberă a ideilor, a culturilor, a toleranţei, cum e şi UE, este primită orice idee. Paradoxul toleranţei spune că, la un moment dat, fiind total tolerant, vei tolera o cultură sau o idee intolerantă în sine şi, din acel moment, treptat, intolerantul, pe care tu l-ai tolerat, îţi va distruge toleranţa.

Dar asta nu trebuie să genereze discriminare, pe princpiul că tot ce e islamist, tot ce e musulman e rău.

 

„Cea mai mare ameninţare la adresa României este acum propaganda rusească”

Care sunt ameninţările pe care le percepeţi ca fiind cele mai acute la adresa României?

Cea mai mare – care e şi naţională, şi internaţională – este propaganda rusească. Aceasta duce la pericolul controlării României de către Rusia, acţiune ce poate fi făcută prin diverşi politicieni, ca în Moldova, de exemplu. Am această temere de câţiva ani. Şi nu văd pe nimeni din România, acum, luând o atitudine fermă împotriva pericolului rusesc, aşa cum fac alte ţări – Polonia, de pildă.

Al doilea mare pericol este ca oamenii buni, scârbiţi de politicienii pe care îi văd de 26 de ani şi de actualele partide, să renunţe la vot şi, astfel, să nu se schimbe clasa politică, deşi pe piaţă sunt partide noi, tot mai multe, care au oameni curaţi, care nu au mai făcut politică sau au făcut parte în partide noi care au încercat să intre în politică şi să schimbe lucruri. M10 este unul dintre aceste partide. Un partid care susţine libertatea economică, antreprenorii şi întreprinzătorii, un partid care vrea ca ANAF să se îndrepte înspre marii datornici, care susţine previzibilitatea legislativă, administraţia prietenoasă cu oamenii, pe principiul ghişeului unic şi informatizată. Pe de altă parte, un partid care susţine cumularea pedepselor –eu, când am plecat din Guvern, forţat, în 2007, am lăsat un proiect de Cod Penal în care se adunau aritmetic pedepsele, ca la americani, ceea ce ar fi dus la luarea în serios a furtului din banul public –, un partid care vrea ca orice persoană condamnată definitiv să nu mai poată ocupa nicio funcţie publică, un partid care susţine confiscarea averilor, şi nu doar a celor dovedite ca provenind din infracţiuni, ci şi a celor care nu pot fi justificate în mod legal. În plus, suntem pentru protecţie socială doar pentru cei cu adevărat în nevoie: copii, bătrâni, handicapaţi, ceilalţi care pot munci să muncească şi pentru un şomaj pe perioadă cât mai scurtă.

Aceşti oameni din noile partide, nu vor avea, însă. nicio şansă dacă electoratul va sta acasă. Şi nici dacă nu se schimbă pachetul electoral actual. E nevoie ca la locale să fie alegeri în două tururi, e nevoie să fie eliminat sau măcar scăzut pragul electoral – o decizie luată pentru ca, formal, să se creeze şi alte partide, dar să le fie foarte greu să câştige, să avantajeze astfel tot partidele vechi, PSD şi PNL şi, în principal, primarii în funcţie. Schimbă DNA-ul ce schimbă, tot o face de ani de zile, dar nu ajunge. Schimbarea ar putea-o face oamenii, la cele două tururi de scrutin – la locale şi la parlamentare. Să-i scoată din viaţa politică pe cei care pe care, de altfel, îi înjură toată ziua, care şi-au asigurat pensii speciale, care fac legi cum le fac şi nu vor să fie 300, care votează la secret ca să se ferească de răspundere, care chiulesc, care fură din banul public.

 

Interviu publicat şi în TIMPOLIS.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.