Elemente pentru un portret

Foto: Associated Press

Este ceva tenebros, sumbru şi rău-prevestitor în chipul lui Simion. Ceva brutal şi agresiv. Ceva multă vreme refulat. O violență gata să explodeze. Imposibil să ţi-l imaginezi surâzând. Nu sunt un „fizionomist”, dar cred că pot observa nişte trăsături de personalitate pe faţă şi în stilul retoric al unui personaj public.

Ceea ce frapează la Simion este convingerea că poate câştiga printr-un tsunami de palavre, de vorbe goale. Prin încruntare şi ameninţări. Prin strângerea pumnului. Îi lipseşte doar ghiulul ca să fie mardeiaşul mahalalei. Prin ignoratio elenchi. Mai lipseşte doar să vină cu biciul la dezbateri. Ideile lui Simion sunt puţine şi precare. Nu-l interesează nici logica, nici coerența. Apelează la emoţii, fobii, superstiţii. Este întruchiparea a ceea ce Marin Preda a numit spiritul primar agresiv. Totul la el exudă suburbanitate. Nu ca topografie, ci ca opus al bunei creşteri. Este mitocan şi nu se jenează să fie mândru de condiţia sa.

În şcoală, am avut trei colegi care erau ştiuţi drept rebeli. Dar nu derbedei. Viezure, Bughilan şi Grigore Nicolae. Cu al treilea am fost amic. M-a scăpat dintr-o încăierare în Floreasca, lângă patinoar. Avea o mare preţuire pentru cei care ne trăiam de-acum viaţa prin idei.

Simion nu este un rebel. Este un derbedeu. Dar unul cu „duh” organizatoric. A creat ceea ce filosoful politic Cătălin Avramescu are dreptate să numească o sectă. AUR este un partid-mișcare de tip sectă. Ce vrea Simion este o teocraţie radicală cu el pe post de Mare Preot. Întoarcerea la daci, la Zalmoxis, la Marea Tăcere Primordială. Dar mai întâi marele urlet, marele spasm.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News