Tehnici pentru salvarea doctoranzilor plagiatori, la Academia Naţională de Informaţii

Foto: ANIMV

După ce a fost zguduită de nenumărate scandaluri de plagiat, în care au fost implicate şi nume grele din politică, din justiţie, din mediul de securitate, Academia Naţională de Informaţii a SRI a încercat să salveze un doctorand care reclamat că a plagiat şi care, legal, ar fi trebuit exmatriculat. În teza de doctorat a adjunctului Academiei Navale a fost reclamat un plagiat – nedepistat de filtrele prin care teza trebuia să fi fost trecută. Această situație nu a atras însă după sine exmatricularea, ci într-o primă fază s-a încercat salvarea acestuia, prin invocarea unui paragraf de lege care se referă la lucrări publicate, nu la teze de doctorat şi care dă dreptul la corectarea lucrării şi, implicit, la o nouă susţinere.

 

O teză de doctorat cu acuze de plagiat, susţinută cu repetiție

În 22 septembrie 2020, la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” a SRI a fost programată susţinerea publică a tezei de doctorat Evoluţia diplomaţiei navale româneşti în mediul de securitate contemporan, a lui Ioan Gabriel Moise, adjunct al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. Doctorand al lui Ioan Deac, şeful Şcolii Doctorale a Academiei Naţionale de Informaţii.

În timpul susţinerii, însă, comisia de doctorat a fost atenţionată de o persoană că în teza de doctorat ar fi „paragrafe întregi preluate cuvânt cu cuvânt din lucrări ale altor autori, fără a fi marcate cu ghilimele sau citate în note de subsol”. Un alt aspect asupra căruia s-a atras atenţia comisiei – şi care a fost semnalat şi public – a fost o situaţie de incompatibilitate în care s-ar fi aflat unul din membrii comisiei.

Comisia a suspendat şedinţa şi a trimis semnalarea primită Comisiei de Etică a Academiei Naţionale de Informaţii. Unde, însă, legea a fost interpretată după interes.

 

Incompatibilitate nu există, plagiat – da, dar se rezolvă

Referitor la situaţia de incompatibilitate reclamată, Comisia de Etică, condusă de Sorin Aparaschivei – comisie din care mai fac parte Codruţ Lucinescu, Cătălin Tecucianu, Mihaela Teodor şi, din partea studenţilor, Ciprian-Florentin Dobre –, a decis, fără nicio argumentaţie, că „nu se susţin suspiciunile”. Pe site-ul Academiei Naţionale de Informaţii nu există însă informaţii despre susţinerea tezei și despre componenţa comisiilor de doctorat. La fel, nu sunt de găsit nici anunţurile de susţinere publică.

În privinţa „suspiciunii de plagiat”, a admis existenţa lui – asta se deduce din hotărârea ulterioară –, dar a propus corectarea lucrării şi programarea unei noi susţineri publice. Cum şi-a argumentat decizia? Interpretând în mod original legea: „Referitor la suspiciunea de plagiat se propune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 11 indice 1 din Legea 206/27 mai 2004 (cu modificările şi adăugirile ulterioare), respectiv corectarea de către drd. Ioan Gabriel Moise a tezei de doctorat (…) anterior reluării demersurilor de susţinere publică a acesteia”.

Numai că textul de lege invocat se referă la lucrări publicate, nu la teze de doctorat, făcând referire la „retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună conduită”. Or, nu numai că o teză de doctorat nu intră, la data susţinerii publice, în categoria lucrărilor publicate, dar paragraful legal, invocat forţat în context pentru a-i permite doctorandului o nouă susţinere a tezei, intră în contradicţie cu Codul Studiilor Universitare de Doctorat care prevede că, în cazul constatării plagiatului într-o teză de doctorat, autorul este exmatriculat.

În mod normal, o teză de doctorat plagiată nu ajunge în stadiul susţinerii publice, pentru că există filtre prin care să fie trecută pentru a se evita o astfel de situaţie.

În mod normal, plagiatul trebuia să fie depistat de profesorul coordonator care, se presupune, este expert în tematica abordată în teză, stăpânind, evident, şi bibliografia.

În mod normal şi legal, plagiatul trebuia să fi fost sesizat de comisia de îndrumare care, nici ea, nu putea dispune corectarea „din mers” a tezei, ci avea obligaţia să nu-şi dea acordul de susţinere publică. Codul Studiilor Universitare de Doctorat (aprobat prin Hotărârea nr. 681/ 29 iunie 2011), prevede la art. 67.3 că „în urma identificării unor încălcări ale bunei conduite în cercetare-dezvoltare, inclusiv plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori, confecţionarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, în cadrul evaluării tezei de către conducătorul de doctorat sau comisia de îndrumare, acordul de susţinere publică nu se obţine”.

În mod normal şi legal – art. 67.1, lit. b) din Codul Studiilor Universitare de Doctorat – „şcoala doctorală realizează analiza de similitudini utilizând un program recunoscut de CNATDCU; (…) rapoartele de similitudini se includ în «dosarul de doctorat»”.

În mod normal, plagiatul trebuia sesizat de experţii din Comisia de susţinere publică a tezei, din care face parte inclusiv conducătorul de doctorat. Iar potrivit art. 68.2 din Codul Studiilor Universitare de Doctorat, o situaţie de genul acesta este sancţionată nu printr-o decizie de corectare a tezei şi planificarea unei noi susţineri – cum a dat Comisia de Etică a Academiei Naţionale de Informaţii –, ci prin exmatricularea studentului doctorand. Iată textul de lege: „În cazul în care un membru al comisiei de doctorat identifică în cadrul evaluării tezei, atât anterior susţinerii publice, cât şi în cadrul acesteia, abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, inclusiv plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori, confecţionarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, membrul comisiei de doctorat este obligat să ia următoarele măsuri: a) să sesizeze comisia de etică a instituţiei de învăţământ superior în care este înmatriculat studentul-doctorand şi comisia de etică a instituţiei în care este angajat conducătorul de doctorat pentru analiza şi soluţionarea cazului, inclusiv prin exmatricularea studentului-doctorand.”

Ceea ce e cert este că nu fusese descoperit un plagiat. Astfel, printr-o hotărâre din 20 octombrie 2020 Comisia de Etică propune modificarea tezei, anterior programării unei noi susţineri publice. Care a şi avut loc în 6 noiembrie 2020. Dată la care, însă, s-a recurs la o altă reprogramare, pentru că, spun oficialii instituţiei, „nu a fost realizată publicitatea cu privire la reluarea susţinerii”; adică, susţinerea nu fusese anunţată public, aşa cum cere legea. Aşadar, a urmat o nouă programare, pentru 10 decembrie 2020. Ce s-a întâmplat atunci nu se ştie. Conducerea Academiei Naţionale de Informaţii păstrează tăcerea.

 

Întrebări la care ANIMV ocoleşte răspunsul

Într-o solicitare de informaţii trimisă pe adresa rectorului Academiei Naţionale de Informaţii, prof. univ. Adrian Ivan, prin care am cerut informaţii suplimentare despre această situaţie, am întrebat şi:

  • Cine a făcut parte din comisia de doctorat, la reluarea susţinerii publice?
  • De ce această teză nu apare în tabelul cu tezele de doctorat susţinute, publicat pe site-ul ANIMV?
  • I-a fost acordat domnului Ioan Gabriel Moise titlul de doctor? Dacă da, când?

Ce mi se transmite, prin intermediul „persoanei desemnate cu diseminarea informaţiilor”? Iar asta după ce, iarăşi forţând legea, au tergiversat răspunsul timp de aproape 45 de zile – în cea de a zecea zi, termen maxim în care Legea 544/2001, privind liberul acces la informaţii de interes public, obligă instituţiile să răspundă, au comunicat că au nevoie de 30 de zile, termen care putea fi anunţat în a doua zi, nu după zece zile şi la care, tot potrivit legii, se recurge doar atunci când răspunsul necesită un volum mare de muncă din partea angajaţilor instituţiei sau timp, ceea ce nu a fost cazul în situaţia dată.

Revenind la răspunsul trimis de Academia Naţională de Informaţii, acesta este de fapt ocolit prin invocarea unui litigiu: „întrucât în acest moment domnul Moise Gabriel Ioan are o acțiune deschisă în contencios administrativ împotriva Academiei Naţionale de Informaţii «Mihai Viteazul» (pe rolul Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal Constanţa; dosar nr. 4904/118/2021), instituţia noastră se abţine de la a face comentarii asupra oricăror aspecte conexe acestei cauze, până la soluţionarea dosarului de instanţă menţionat”. Asta, deşi eu nu solicitasem opinie a conducerii instituţiei faţă de această situaţie, ci informaţii clare, informaţii care, în mod normal, legal, trebuiau să fi fost publicate pe site şi să rămână acolo.

Cu alte cuvinte, la Academia Naţională de Informaţii, unor doctoranzi acuzați de plagiat li se dă o şansă. Nu sunt exmatriculaţi, ci sancţionaţi cu o corectură „din mers” şi o susţinere cu repetiţie. Cum tehnica nu este prevăzută legal, se poate numi pactizare.

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.