Victor Neumann: 12 ani de colaborare cu Securitatea, zeci de note informative

Victor Neumann. Sursă foto: Youtube

La mai mult de şase ani după ce fusese numit în funcţia de director al Muzeului de Artă Timişoara, ieşea la iveală informaţia că Victor Neumann nu a depus, aşa cum cere legea, o declaraţie pe proprie răspundere privind colaborarea/necolaborarea cu Securitatea. Adică, ocupase o funcţie în baza unui concurs în care a fost acceptat prin eludarea legii. Mai mult, instituţia angajatoare, Consiliul Județean Timiş, în loc să clarifice lucrurile şi să ia măsuri împotriva celor responsabili de această „scăpare”, a încercat să muşamalizeze situaţia.  Era începutul anului 2020. La aproape trei ani de la acel moment, Justiţia oferă, printr-o primă sentinţă, explicaţia lipsei acelui document din dosarul de angajare: colaborarea lui Victor Neumann cu Securitatea. O colaborare prodigioasă, întinsă pe 12 ani, din 1977 până în 1989.

Peste 50 de note informative, sub 5 nume conspirative, în decurs de 12 ani

Justiţia a publicat, zilele trecute motivarea primei sentinţe date în dosarul în care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cerea în instanţă, în baza OUG 24/2008, constatarea calităţii de colaborator al securităţii a istoricului Victor Neumann, fost director al Muzeului de Artă Timişoara. Sentinţa a fost pronunţată în dosarul 8262/2/2021, aflat pe rolul Secţiei a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscală a Curţii de Apel București. Potrivit documentului, colaborarea a durat 12 ani, timp în care Victor Neumann a transmis ofițerilor de Securitate 52 de note informative – cel puţin atâtea au fost descoperite –, sub cinci nume conspirative. Justiţia confirmă informaţiile CNSAS potrivit cărora, în perioada colaborării cu fosta Securitate (1977-1989), acesta a întocmit şi semnat olograf, cu numele real, un angajament, având cinci nume conspirative: „Hodoş Polixenianul”, „Hodoş Polixenie”, „Hodoş”, „Hodos”, iar în ultimele luni ale lui 1989, sub numele „Nedelcu Robert”.

Victor Neumann a fost recrutat de Securitate în 31 august 1977, în perioada în care era muzeograf la Muzeul Banatului din Timişoara, pe linia informativă Artă-Cultură, „pentru încadrarea informativă a Secţiei de Istorie din cadrul Muzeului Banatului din Timişoara”. De asemenea, se arată în sentinţă, a fost pregătit contrainformativ pentru a aduce informaţii de valoare în urma deplasărilor în interes profesional pe care le efectua regulat peste hotare.

Activitatea lui Victor Neumann în relaţia cu Securitatea, potrivit documentelor identificate în arhiva CNSAS,  spun magistraţii, se regăseşte în 12 dosare, dintre care doar dosarul SIE 56782 îl are titular, restul fiind ale altor persoane sau dosare tematice.

În dosare, se arată în sentinţă, s-au păstrat documente care atestă fără dubiu că în perioada 1977-1989, Victor Neumann a transmis Securităţii atât prin înscrisuri olografe, cât şi verbal, informaţii despre terţe persoane, fie colegi, fie membri ai anturajului său. Pe parcursul celor 12 ani de colaborare s-a aflat în legătura a doi ofiţeri, unul cu profil de muncă informaţii interne, iar celălalt era corespondentul în teritoriu al Centrului de Informaţii Externe, cu care a ţinut legătura din august 1989 „până la o dată ulterioară datei de 1 ianuarie 1990”.

Dosar de urmărire informativă pentru istoricul Florin Medeleţ

„În perioada colaborării cu Serviciul 1 al Securităţii Timiş (august 1977-iunie 1989), pârâtul (Victor Neumann – n.r.) a fost dirijat în principal în acţiuni de supraveghere informativă a colegilor de la Muzeul Banatului din Timişoara – Secţia Istorie sau a altor istorici şi oameni de cultură din ţară şi din emigraţie cu care a intrat în contact şi despre care a dat informaţii bogate şi detaliate privind atât activitatea lor profesională, cât şi viaţa lor privată”, se menţionează în sentinţa Curţii de Apel Bucureşti.

Potrivit aceluiaşi document, Victor Neumann „aborda problemele ştiinţifice pe care trebuia să le trateze din perspectiva respectării directivelor oficiale, trasate de politica PCR în domeniu, cu precădere în problema continuităţii populaţiei românizate pe teritoriul actual al României. Această problemă, care era una de competenţă a oamenilor de ştiinţă şi a specialiştilor în istorie veche, a fost tratată în notele informative furnizate de dl Neumann Victor Andrei Marius  ca o problemă politică, de respectare a comandamentelor ideologice ale regimului totalitar comunist  şi, lucru mai grav, informaţiile transmise de sursa «Hodoş» au avut consecinţe directe asupra persoanelor urmărite.”

Printre persoanele despre care a dat note informative la Securitate a fost şi istoricul Florin Medeleţ, pe atunci director al Muzeului Banatului. În urma notelor informative din martie 1978 – două fiind redactate în aceeaşi zi, 22 martie –, Securitatea a deschis pe numele lui Florin Medeleţ o mapă de verificare, transformată ulterior în dosar de urmărire informativă, dosar numit de Securitate „Castelanul”. Raportul de deschidere a dosarului consemna că „au fost concretizate unele poziţii ale sus-numitului (Florin Medeleţ – n.r.) prin care neagă continuitatea etnico-teritorială a românilor pe vatra jud. Timiş, de contestare a unor dovezi istorice privind prezenţa şi permanenţa daco-romană, concepând studii de istorie confuze, care pot fi preluate negativ de istoricii iredentişti din străinătate.”

CNSAS a identificat şi note informative date de Victor Neumann referitoare la activitatea, preocupările sau viaţa privată a unor specialişti sau ziarişti străini pe care i-a cunoscut în timpul deplasărilor în străinătate sau pe care i-a frecventat în ţară. „A fost deplasat la manifestări ştiinţifice pe teme de istorie în Iugoslavia şi cercetări de arhivă în RP Ungară, cu sarcini contrainformative, sarcini de influenţare pozitivă, de aducere a unor dovezi istoriografice din ţară. I.F., sursa având posibilităţi de informare în R.F.G., la Fundaţia «Friedrich Ebert», pe lângă U.A. (posibil, Andrei Ujică – n.r.), scriitor în relaţie cu P.G. şi V.T., muzee din R.P. Ungară şi arhive din Austria, redacţiile unor reviste din R.F.G. Are o bursă pentru 1987, în R.F.G., şi pentru iulie 1987 la Congresul mondial al iluminismului, la Budapesta. Are posibilităţi de a obţine informaţii despre demersurile unor cercetători istorici cu preocupări iredentiste. Poate exercita influenţări pozitive şi de a se aduce documente în ţară de interes operativ din domeniul istoriei”, se arată într-o evaluare făcută de ofiţerul de Securitate pe linie internă, locotenent-colonel I.I.

În 11 mai 1980, de exemplu, ofiţerul de securitate consemna într-o notă informativă discuţia pe care a avut-o cu „Hodoş”: „Dintr-o relatare a profesorului T.V. din Timişoara, acesta spune că a aflat de la un profesor din Jimbolia că la domiciliul fostului preot ortodox din Jimbolia, pe nume A.M. la origine este evreu, trecut la creştinism şi fost poet avangardist cu pseudonimul Ionathan Airanus, au loc sâmbătă seara diferite întâlniri, un fel de cenaclu literar la care participă din Timişoara scriitorii U.A. şi Ş.F. una din problemele abordate fiind Cabala (cabalism), o doctrină evreiască care stă la baza întâlnirilor; se întâlnesc în secret o dată la zece ani şi nu sunt cunoscuţi de nimeni. Observaţie: Anii precedenţi a mai fost semnalat că la domiciliul sus-numitului are loc un fel de salon literar nelegal. Nota se va exploata la D.U.I. Ujică (dosarul de urmărire informativă al lui Andrei Ujică – n.r.), iar o semnalare se face şi lucrătorului care deserveşte Jimbolia pentru A.”

În 1989, „Hodoş” avansat profesional

Pentru temeinicia cu care şi-a îndeplinit misiunea faţă de Securitate, începând din aprilie 1989 a fost preluat în reţeaua informativă externă. În jargonul Securităţii, a fost luat „în preocupări” de GOT 0544 a Securităţii Timiş, pe linia aşa-numitei acţiuni „Venus 2”, din care făceau parte cetăţeni români aflaţi în reţeaua informativă a Securităţii, dirijaţi şi sprijiniţi să se stabilească ilegal în străinătate în vederea continuării relaţiei de colaborare.

„Până în iunie 1989, în calitate de informator al Serviciului 1/A al Securităţii Timiş, pârâtul a furnizat informaţii valoroase din punct de vedere operativ , fapt care explică preluarea lui ulterioară în GOT 0544 şi dirijarea sa cu sarcini în exteriorul ţării”, se menţionează în sentinţa Curţii de Apel Bucureşti.

Şeful Grupei Operative GOT 0544 raporta că Victor Neumann / „Hodoş” a furnizat „informaţii ce au fost exploatate pe diferite linii de muncă. Are posibilităţi la diferite instituţii din străinătate şi cunoaşte pe Virgil Tănase, Paul Goma şi alte persoane din străinătate ce prezintă interes pe linia muncii noastre. Este ataşat faţă de organele de securitate, are calităţi şi posibilităţi de informare. Considerăm că este util pentru a fi luat în lucru pe linia acţiunii Venus 2”.

O chitanţă de 100 de dolari

În dosarul SIE 56782 a fost găsită şi o chitanţă olografă prin care Victor Neumann confirma primirea a 100 de dolari. „Potrivit antetului, chitanţa provine de la Serviciul Român de Informaţii, dar în opinia reclamantului (CNSAS – n.r.), conţinutul dosarului SIE 56782 susţine ipoteza că acest decont, deşi apare într-un document emis de o instituţie a statului  român democrat, priveşte de fapt activitatea pe care pârâtul (Victor Neumann – n.r.) a desfăşurat-o anterior datei de 22 decembrie 1989, când se afla în reţeaua informativă a Securităţii Timiş, în legătura lt.col. C.A., de la GOT 0544. Potrivit unei Note datate din 19.10.1989, în vara anului 1989, într-o perioadă în care cetăţenii români întâmpinau mari restricţii privind călătoriile externe, pârâtul s-a deplasat în Israel şi în R.F. Germania, la congrese şi seminarii de specialitate, iar în perioada octombrie-decembrie 1989 a beneficiat şi de o bursă de studii, la Bonn”, se mai arată în sentinţă.

Justiţie: „Au fost încălcate drepturi fundamentale ale persoanelor turnate la Securitate”

Potrivit justiţiei, informaţiile furnizate de Victor Neumann nu au avut ca destinatar doar Securitatea, ci şi organele Partidului Comunist Român, „aşa cum o dovedesc numeroasele rezoluţii ale ofiţerilor superiori care au consemnat în notele de sarcini, în mod repetat, faptul că au fost informate organele Comitetului Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă Timiş, în unele cazuri indicându-se chiar şi numele personalor cu funcţie de răspundere care au fost informate pentru măsuri”.

Victor Neumann, se mai arată în sentinţă, a denunţat „atât atitudini şi opinii contrare liniei oficiale dictate de PCR în domeniul «propagandei muzeale», cât şi alte activităţi interzise de regimul comunist (cum ar fi interesul pentru studierea Cabalei sau organizarea de «saloane literare nelegale»).

În acelaşi document se menţionează că prin aceste delaţiuni au fost încălcate drepturi fundamentale ale persoanelor turnate la Securitate: „Este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, o dată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea în denunţurile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigaţii suplimentare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată (…) prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cei urmăriţi, fără acordul lor”.

Curtea de Apel Bucureşti apreciază că notele informative date de Victor Neumann la Securitate „expuneau persoanele vizate la o serie de repercusiuni, neputându-se vorbi despre date cu caracter general inofensive. În epoca respectivă, era absolut notoriu ca relatările despre apartenenţa la diferite culte religioase a persoanelor, opinii personale contrare politicii oficiale erau aspecte de natură a expune persoanele care le-au formulat unor repercusiuni dintre cele mai grave (interzicerea părăsirii teritoriului ţării, imposibilitatea avansării profesionale etc.) (…) Aceste informaţii au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei, prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din acelaşi Pact. Mai mult, se cunoştea public că pentru asemenea atitudini ostile statului totalitar, persoanele monitorizate puteau deveni  oricând subiect de represalii de natură penală, cu consecinţe imediate asupra libertăţii lor. Notele olografe depuse la dosarul cauzei relevă o atitudine de ataşament şi cooperare a pârâtului (Victor Neumann – n.r.) faţă de obiectivele propuse în colaborarea sa cu Securitatea, precum şi faptul că acesta era perceput ca neavând probleme de natură a genera posibile presiuni ale organelor fostei Securităţi asupra sa.”

Definiţia colaboratorului Securităţii

OUG 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, defineşte, la art. 2, litera b), colaboratorul Securităţii ca fiind „persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului). Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. (…) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Instanţa subliniază că furnizarea unei singure informaţii încadrabilă în cerinţele acestui articol de lege este suficientă reţinerea calităţii de colaborator: „Nu este necesară producerea efectivă a unor consecinţe negative, ci să existe potenţialitatea de a se încălca drepturi sau libertăţi fundamentale, asumată conştient de cel care furnizează informaţiile. (…) În concluzie, Curtea reţine că informaţiile furnizate de pârât (Victor Neumann – n.r.) au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertate religioasă prevăzut în acelaşi tratat internaţional.” 

Notele către Securitate, „puncte de vedere ca om de ştiinţă şi cercetător”

În 25 februarie 2022, Victor Neumann a formulat o întâmpinare cerând respingerea, ca neîntemeiată, a solicitării CNSAS de a-i fi confirmată calitatea oficială de colaborator al Securităţii. În apărarea sa, declara că notele informative reprezintă „puncte de vedere ca om de ştiinţă şi cercetător”, iar informaţiile furnizate Securităţii „nu se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ţi nu au vizat îngrădirea dreptului fundamental la viaţă privată. În esenţă, informaţiile citate în cererea de chemare în judecată sunt opinii ştiinţifice în domeniul istoriei, relevă unele interpretări diferite ale izvoarelor istorice, precum şi activităţi desfăşurate în deplasările pentru cercetări ştiinţifice realizate în afara României.”

I-am solicitat lui Victor Neumann, prin mesageria telefoniei mobile, un punct de vedere referitor la această sentinţă emisă de Curtea de Apel Bucureşti. Nu am primit, însă, nici un răspuns.

Angajat în baza unui concurs organizat cu eludarea legii

La începutul anului 2020 scriam – articolul întreg este la acest link – că declaraţia de (ne)colaborare cu Securitatea lipsea din dosarul de angajare al directorului Muzeului de Artă Timişoara. Descoperisem atunci, adică la şase ani şi jumătate de când Victor Neumann ocupa postul de director al Muzeului de Artă Timişoara, că acesta nu depusese, aşa cum cere legea, o declaraţie pe proprie răspundere privind colaborarea/necolaborarea cu Securitatea. Adică, ocupa o funcţie în baza unui concurs în care a fost acceptat prin eludarea legii.

Călin Dobra, preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean Timiş, instituţie căreia i se subordonează Muzeul de Artă şi care a organizat concursul de ocupare a funcţiei de director,  nu numai că a evitat un răspuns tranşant, dar într-o adresă – semnată împreună cu Ioan Dănuţ Ardelean, secretar general, Doina-Adriana Tărâlă, director executiv, şi Elena-Daniela Borda, şef Birou Informare şi Relaţii Publice – a invocat argumente care nu stau în picioare, de genul lipsei obligativităţii lui Victor Neumann de a depune o astfel de declaraţie pe proprie răspundere.

La a doua mea solicitare de informaţii, CJ Timiş răspundea printr-o altă adresă semnată de aceiaşi funcţionari publici întâi, că nu exista obligativitatea depunerii acestui document, apoi, câteva rânduri mai jos, se contrazicea şi transmitea că, de fapt, i-a solicitat acest act – fără să menţioneze când –, pe care astfel îl recunoaştea implicit ca fiind obligatoriu. Şi eram anunţată că CJ Timiş va acţiona în baza unei legi pe care, când vine vorba despre depunerea declaraţiei privind colaborarea cu Securitatea, a refuzat să o ia în calcul. Adică, “va lua măsurile legale prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, modificată şi completată de Legea 16/2019.”

Din comisia de concurs care a acceptat candidatura lui Victor Neumann în lipsa unui document cerut de lege au făcut parte:

• Răzvan Hrenoschi, la vremea respectivă director executiv al Direcţiei Cooperare şi Informatică, care a fost şeful comisiei de concurs. Răzvan Hrenoschi a fost condamnat în 2018, de Curtea de Apel Timişoara, într-un dosar al DNA, privind finanţarea echipei de fotbal Poli Timişoara, la trei ani cu suspendare, pentru complicitate la abuz în serviciu.
• Adrian Negoiţă, consilier judeţean PSD;
• David Carol, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara;
• Dana Constantin, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara;
• Cătălin Bălescu, profesor la Universitatea din Bucureşti;
• Corina Mărgan, consilier superior la Serviciul Resurse Umane, Organizare, Salarizare – secretar al comisiei de concurs.

Victor Neumann a transmis atunci că informațiile pe care i le-am solicitat nu sunt de interes public, întrucât nu vizează activitatea Muzeului de Artă Timişoara. Totuși, afirma că a depus toate actele și declarațiile care i-au fost solicitate de angajator, atunci când i-au fost cerute. În privința asocierii numelui său cu sursa „Hodoș”, declara: „Referitor la întrebarea cu caracter personal pe care mi-ați pus-o, nu am cunoștință de acest aspect, prin urmare nu sunt în măsură să comentez”.

Specialişti în drept administrativ, consultaţi la vremea respectivă, declarau că dacă legea prevede că o astfel de declaraţie trebuia dată, actul trebuia să se găsească la dosar, iar comisia de concurs ar fi trebuit să solicite completarea dosarului sau, în lipsa declaraţiei, să nu valideze candidatura. O invalidare a concursului ar fi posibilă prin hotărâre judecătorească, pe motive de nulitate absolută, care pot fi aduse în discuţie în situaţia în care nu sunt respectate cerinţe imperative ale legii. O altă consecinţă, în cazul invalidării concursului, ar putea fi restituirea salariilor şi răspunderea disciplinară a membrilor comisiei.

Sugestii de lectură:

• De ce lipseşte declaraţia de (ne)colaborare cu Securitatea din dosarul de angajare al directorului Muzeului de Artă Timişoara?
• Declarații contradictorii ale președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, despre articolele publicate în reviste ale emigrației române, înainte de 1989
• Germina Nagâţ, membru al Colegiului CNSAS: „Statul român democratic a venit pe lume asistat de securiști chiar în sala de nașteri”
• Istoric Mădălin Hodor: „La 30 de ani de la Revoluție ar trebui, totuși, să aflăm adevărul despre elitele colaboraționiste și rolul lor”

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News