De ce vrea Victor Ponta descentralizare în regim de urgenţă?

Descentralizare prin asumarea răspunderii Guvernului, în noiembrie, înain­te de adoptarea bugetului – anunţă premierul. De ce acum, de ce des­centralizare fără regionalizare? D-l Ponta nu s-a pierdut în expli­caţii. De ce prin asumarea răs­pun­derii Guvernului, şi nu tre­când legea prin Parlament? Din prudenţă, dă de înţeles primul-ministru, invocând „tertipuri pseudo-judiciare“ cu care preşedintele Traian Băsescu i-a blocat „o se­rie de proiecte“. Două aspecte sunt clare: graba şi faptul că liderii locali urmează ca, după descen­tra­lizare, să preia atribuţii esenţiale din câteva dome­nii şi să intre în posesia unor fonduri generoase.

Nu contestă nimeni necesitatea descentralizării. Dimpotrivă. Dar acest proces – cu consecinţe politice, administrative şi econo­mi­ce pe termen lung – nu poate fi făcut oricum. Gra­ba e suspectă, în condiţiile în care tema descen­tralizării administraţiei publice se află pe agenda partidelor parlamentare de ani buni. În condiţiile în care, acum, subiectul a fost repus intempestiv pe agenda publică. Fără dezbatere publică, fără consultarea experţilor, fără o analiză a consecinţe­lor, fără o analiză cost-beneficiu. Într-un mediu administrativ clientelist, o astfel de hotărâre, trecu­tă prin procedură de urgenţă, poate fi catastrofală.

O explicaţie pentru această grabă ar putea fi încercarea d-lui Ponta de a-şi consolida relaţia cu aleşii din teritoriu – descentralizarea implică o politizare şi o clientelizare a structuri­lor administrative judeţene. La un moment dat, se con­turase riscul ca, în 2014, să nu aibă ajutorul lor. Au existat câteva situaţii care, cu siguranţă, au generat o scă­­dere a cotei de simpatie la adresa premierului. 1. Mulţi aleşi locali nu au primit banii pentru in­ves­tiţiile promise în campania electorală. Or, ei vor contabiliza procente electorale în minus din acest motiv. 2. În vară a existat o situaţie tensionată creată de aleşii locali cu probleme de integritate. Dacă Victor Ponta şi-ar fi asumat eliminarea unor prerogative din atribuţiile ANI, de­cizia s-ar fi re­flectat negativ în următorul Raport MCV – pe atunci, părea să-l intereseze. Dacă ar fi respins făţiş ideea, şi-ar fi dinamitat relaţia cu mulţi oa­meni din teritoriu. Aşa că găsise o solu­ţie de avarie: „Vreau să vedem ce se întâmplă pe final şi după aceea ne punem cu toţii la masă, şi cu Minis­terul Justiţiei, şi cu ANI, şi cu toţi ceilalţi, cu Par­lamentul, să vedem care e soluţia“. Asta deşi Mi­nisterul Justiţiei avizase negativ proiectul de lege iniţiat de Liviu Dragnea, care scotea din re­gimul incompatiblităţii calitatea primarilor de mem­bri în consiliile de administraţie ale unor servicii de­concentrate. 3. La scurtă vreme, Crin Antones­cu venea cu propunerea privind amnistierea pri­ma­rilor găsiţi în conflict de interese. Punând res­ponsabilitatea pe umerii lui Victor Ponta. Ştiind că acesta nu poate face nimic pentru a-i salva pe incompatibili, pentru că şi-ar asuma riscuri prea mari, dar mai ştiind că în ochii plebei cu carnet de membru de partid e omul care poate face orice, şi ilegal, numai să vrea. 4. Trimiterea în judecată a lui Liviu Dragnea, cu siguranţă, nu a fost bine văzută de susţinătorii lui din teritoriu. Care se aşteptau ca d-l Ponta să rezolve situaţia, înainte de a escalada problemele. „Scandalul Papici“ vorbeşte despre un act condamnabil de imixtiune grosolană a premierului în Justiţie. Dar poate vorbi, în accepţiunea multora, şi despre un refuz de a-l salva pe Liviu Dragnea, cerând la momentul oportun înlocuirea lui Lucian Papici.

Nu e certă doar graba cu care se vrea a fi pusă în aplicare descentralizarea. E cert şi faptul că liderii locali – din 36 de preşedinţi de Consilii Judeţene ale USL, 22 sunt conduse de PSD – urmează să preia atribuţii esenţiale de la Sănătate, Agricultură, Mediu, Muncă şi Cultură, deci, fonduri suplimentare şi mai multă putere. Nimeni nu explică de ce doar aceste ministere – trei, conduse de PNL. E ciudat că liberalii tac, aşa cum au tăcut când d-l Ponta le-a suflat alte mize mari. Când fosta DGIPI a MAI a fost trecută în coordonarea unui secretar de stat numit nu de ministru, ci de primul-ministru. Ori când premie­rul a luat decizia de a înfiinţa, pentru a şi-o subor­dona, Direcţia Generală Antifraudă.

Sunt dubii că prin marea descentralizare d-l Ponta pregăteşte terenul pentru 2014? Că o face pentru PSD, nu pentru USL? Cred că nu.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News