Cea mai nefericită statistică referitoare la admiterea la liceu

Avem aproximativ 52.000 de elevi care abandonează pregătirea şcolară obligatorie, adică sunt în abandon şcolar. Raportat la 174.000, rezultă un abandon şcolar de 30%, doar la acest nivel.

 

Este, de departe, cea mai nefericită statistică referitoare la admiterea la liceu: 174.000 de elevi înscrişi în clasa a VIII-a, 140.700 prezenţi la examenul de Evaluare Naţională şi doar 112.368 au completat fişe pentru înscrierea în clasa a IX-a de liceu.

Dacă ţinem cont că se duc şi la şcoala profesională în jur de 10.000 de elevi, avem aproximativ 52.000 de elevi care abandonează pregătirea şcolară obligatorie, adică sunt în abandon şcolar. Raportat la 174.000, rezultă un abandon şcolar de 30%, doar la acest nivel! Şi lucrurile nu se opresc aici.

Din propria experienţă, ştiu că şi dintre elevii repartizaţi, mulţi ajung la licee pe care nu le doreau, le-au trecut în lista de opţiuni pe la coadă. De aceea, este de presupus că repartizaţi fiind, nu se vor prezenta la cursuri în toamnă, fiind prea departe de localitatea de reşedinţă sau din alte motive. Nimeni n-a urmărit până în prezent acest abandon şcolar ascuns. Este o cifră absolut inacceptabilă, care nu dă bătăi de cap ministrului, Guvernului, Parlamentului!

Au rămas nerepartizaţi, pentru etapa a doua, 581 de elevi. Şi dacă s-ar prezenta la a doua repartiţie, rezultatele nu se vor modifica semnificativ. Numărul de locuri libere la liceu a fost de 130.141 şi rămân libere, neocupate, 17.776 de locuri, echivalentul a 632 de clase. Cu alte cuvinte, se vor desfiinţa circa 2000 de posturi didactice, din lipsă de elevi. Să le explice sindicatele profesorilor, care îşi pierd astfel locul de muncă, cum de s-a ajuns aici! Judeţele cu cele mai multe locuri rămase neocupate sunt: Bihor – 810, Botoşani – 728, Dâmboviţa – 687.

Grav nu este că 52.000 de elevi nu merg la liceu. Grav este că nu avem un învăţământ profesional de calitate, care să-i atragă prin oferirea de competenţe cerute în piaţa muncii. În Germania, 70% dintre elevi se pregătesc în şcoli profesionale, dar de calitate, astfel încât la absolvire pot intra în piaţa muncii pe joburi satisfăcător de bine plătite.

Cei 52.000 de elevi, rămaşi pe dinafară, sunt şi prea mici să se angajeze cu acte în regulă (14 – 15 ani), iar Codul Muncii stabileşte vârsta minimă 16 ani pentru încadrarea cu acte în regulă. Atunci, ce vor face? Agricultură de subzistenţă, alături de părinţi, în mediul rural, sau vor munci la negru pe salarii de mizerie, vor pleca în alte ţări, dar vor munci tot fără acte în regulă. Sau vor bate strada până când părinţii vor refuza să-i mai întreţină.

Din notele de la admiterea la liceu rezultă situaţii cel puţin ciudate. Iată media de la Evaluarea Naţională, vs media de absolvire a gimnaziului, la o Şcoală Generală din judeţul Galaţi: 1,50/9,27; 1,25/9,60; 2,00/9,70, şi altele asemenea. Analizează cineva, vreodată, aceste anomalii? Nu cred! Statistic, există diferenţe enorme între mediile de la Evaluarea Naţională şi mediile de absolvire.

Este evident faptul că în timpul gimnaziului mediile sunt umflate fără nicio explicaţie, fără ca elevii să posede competenţele care ar justifica astfel de medii. Cui foloseşte acest obicei? Nimănui. Părinţii şi elevii sunt induşi în eroare asupra propriilor posibilităţi.

Iată un exemplu de medii de intrare la liceu, ale unor elevi care ar urma să înveţe integrale, derivate, fizică cuantică, teorie literară, etc. Este vorba de un Colegiu Tehnic din judeţul Teleorman, la specializarea Protecţia Mediului: 6,61; 5,23; 4,98; … 2,86; 2,51; 2,43. Un număr de 21 de elevi, dintre care doar unul singur are peste 5 la Evaluarea Naţională. Ce pretenţii putem avea la Bacalaureat în asemenea condiţii?

Sigur, avem şi elevi buni, foarte buni şi eminenţi, care merg la licee de elită şi care fac cinste învăţământului nostru. Dar aceştia abia ating nivelul de 30% din cohorta şcolară. Se descurcă singuri şi/sau cu ajutorul familiilor. Cu restul, 70%, ce facem?

Să amintim şi faptul că la testele PISA România este penultima în clasamentul ţărilor europene şi avem imaginea completă a ce înseamnă învăţământul românesc de astăzi.

Grav este că nimeni nu sesizează prăpastia spre care se îndreaptă învăţământul nostru, nu se fac evaluări de către comisii formate din specialişti neutri, pentru remedierea situaţiei. Mergem mai departe pe drumul acesta până când va fi prea târziu să mai reparăm ceva.

Notă: Mulţumesc d-nei dr. Oana Lupu, pentru sprijinul acordat la analiza statistică.

 

Articol publicat şi în Adevărul.

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.