Ce ar putea salva „România Educată”

Demisia de onoare a ministrului Cîmpeanu şi retragerea pachetului de legi pentru Educaţie ar putea salva, poate, România Educată. Se înmulţesc vocile critice importante la adresa proiectelor legilor Educaţiei promovate de Sorin Cîmpeanu. Ultima voce, Marian Preda, rectorul Universităţii din Bucureşti. Intervenţia acestuia, la fel de acidă precum a rectorului SNSPA, Remus Pricopie, desfiinţează proiectele de legi în discuţie, după ce mulţi specialişti, experţi în Educaţie au făcut acelaşi lucru. Amintim că şi preşedintele Iohannis s-a arătat nemulţumit de acest pachet de legi. În astfel de condiţii, singura soluţie corectă este retragerea pachetului de legi şi demisia ministrului Sorin Cîmpeanu.

 

Ce a declarat Marian Preda, rectorul Universităţii din Bucureşti

„Universitatea din Bucureşti nu poate susţine un proiect de lege care nu are o viziune privind promovarea învăţământului de calitate, de elită şi a cercetării fundamentale şi care perpetuează sistemul inechitabil de finanţare a universităţilor, indiferent de performanţa academică a instituţiilor”.

Universitatea din Bucureşti este cea mai mare instituţie de Învăţământ Superior, în funcţie de numărul de studenţi, şi ca performanţe academice. Dacă Consorţiul Universitaria, SNSPA şi Universitatea din Bucureşti resping legile promovate de Sorin Cîmpeanu, nu mai există loc de întors. Mai spune Marian Preda, sociolog şi specialist în politici publice şi management strategic: „Prima problemă majoră a proiectelor de lege este procesul în sine de elaborare, care e profund greşit: din birou, fără analize serioase, cu şi de către un grup monocolor de autori care nu include specialişti în domeniul educaţiei sau ai altor ştiinţe sociale, fără consultarea principalilor actori din sistem- cei care ar trebui să implementeze aceste legi, precum marile universităţi. Legile în România sunt considerate modalităţi de a legitima şi de a impune anumite acţiuni. Altfel spus, am o problemă, fac o lege  şi am iluzia că se rezolvă problema. Adesea cu bune intenţii, decidenţii politici cred că dacă fac o lege, prin ea le impun celorlalţi cum să acţioneze. Complet fals! O lege proastă, neadecvată realităţii, neacceptată de cei care o implementează şi de beneficiari nu va fi automat respectată, va fi ignorată, încălcată, „ocolită”, amendată, şi, în final, schimbată.”

Deşi ministrul Cîmpeanu a declarat că au fost consultate 10.000 de persoane, în realitate s-au purtat discuţii generale, nu pe textele de lege. Aceasta este explicaţia că legile sunt acum criticate de mai toată lumea care se pricepe la educaţie.

 

Ce se mai poate face acum cu proiectele de legi ale Educaţiei

Este clar că nu pot fi trecute prin asumarea răspunderii guvernului, acum când şi preşedintele Iohannis s-a declarat nemulţumit de ele. Prin dezbatere parlamentară durează cel puţin un an, şi vor ieşi cu totul altfel decât şi-a propus ministrul Cîmpeanu. Singura soluţie rezonabilă este ca ministrul Cîmpeanu să retragă proiectele de legi propuse, iar apoi să demisioneze. Un alt ministru, care are respectul personalului din învăţământ, pentru opera sa ştiinţifică, pentru statutul de neutralitate în raport de partidele politice, care cunoaşte foarte bine domeniile învăţământului preuniversitar şi universitar, să repare ce se mai poate repara pentru a valorifica opera „de suflet” a preşedintelui Iohannis. Adică, nu partidele politice din Coaliţia de guvernare să propună un ministru, care să facă tot ce a făcut Cîmpeanu: salvează de plagiat politicienii cu funcţii înalte, în frunte cu premierul Ciucă, înfiinţează noi şi multe instituţii publice ca să aibă unde plasa clientele de partid, politizează managementul din învăţământ, pentru ca ministerul Educaţiei, în care predomină politruci habarnişti, să controleze tot ce mişcă în sistemele de educaţie.

Noul ministru al Educaţiei ar trebuie să studieze toate criticile aduse actualului pachet de legi, să le analizeze şi să ţină cont de ele la formularea unor altor legi, care să servească epoca în care trăim. Există şi lucruri bune în legile promovate de Cîmpeanu. Dar articolele care salvează plagiatorii, care stabilesc managementul politizat şi deturnat spre clientela de partid, care nu ţin cont de cerinţele şi nevoile societăţii de astăzi, trebuie să dispară.

Mai mult, noul pachet de legi trebuie construit în deplină transparenţă publică, nu după principiul voi sunteţi proşti, ştim noi, o mână de oameni ce trebuie României în materie de educaţie. Timpul e foarte scurt. În toamna lui 2023 începe agitaţia pentru alegerile din 2024, preşedintele Iohannis va pleca din funcţia de preşedinte, şi peste proiectul România Educată, proiectul său „de suflet”, se va aşterne praful uitării. Singura posibilitate de salvare a ce se mai poate salva din România Educată este ca preşedintele Iohannis să caute şi să găsească un viitor ministru al Educaţiei care să corespundă descrierii făcute mai sus. Greu, dar nu imposibil. Mai sunt oameni buni în România, inclusiv pentru funcţia de ministru al Educaţiei.

 

Articol publicat şi în Adevărul.

 

Print Friendly, PDF & Email

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.