Cacofonia erei digitale

Cacofonia, aglomerarea de sunete informe, acumularea de impostură agresivă, delirul de grandoare şi agresivitatea ignară: iată semnele erei digitale, iată efigiile prezentului nostru. Iar în acest prezent pe cale de a se transforma în viitor, vocile individuale sunt sufocate de vuietul pe care omenirea reeducată de reţelele sociale îl identifică cu conversaţia publică însăşi. Dialogul dispare, înlocuit de şirul de monologuri ale gândirii unice.

 

Căci din această cacofonie ce oferă imposturii un câmp de acţiune necunoscut până acum se hrăneşte atmosfera de sordid şi de promiscuitate intelectuală. Chipurile ascunse de conturile de Facebook sau de Twitter sunt măştile dincolo de care se află resentimentul însuşi. Comentariile, postările, etichetările trădează această furie destructivă cu care sunt atacaţi cei care nu împărtăşesc credinţa salvatoare. Cacofonia este fundalul pe care se plasează orbirea. Luciditatea critică este amuţită prin zgomotul continuu pe care această masă de activişti digitali o produce: spaţiul schimbului de idei este absent, în vreme ce influencerul ocupă soclul de pe care vechii zei sunt alungaţi.

Cacofonia erei digitale nu este niciodată inocentă, nu este niciodată un accident întâmplător. Ea serveşte, prin chiar intensitatea ei, la atingerea scopului ultim: marginalizarea spiritului critic şi instaurarea unei dominaţii a imposturii mesianice. Decenţa, precizia limbajului, calmul argumentelor, tradiţia şi politeţea, toate acestea sunt suspecte. Like-urile recompensează vehemenţa atoateştiutoare. Certitudinile sunt servite cu tonul sigur de sine al profeţilor contemporani.

Cacofonia descurajează, inhibă, murdăreşte, oboseşte şi demobilizează. Barajul ei previne circulaţia naturală a ideilor. Postacii erei digitale nu pot trăi decât în acest mediu al zgomotului şi al isteriei. Scrutând mediul virtual, ei îşi exercită, cu entuziasm, misiunea de delatori. Cel care se abate de la linia de gândire agreată este executat: comentariile se abat, implacabil, energia agresivă pare de neoprit. În cele din urmă, cacofonia premeditată a erei digitale triumfă.

Mutilat şi schimonosit, redus la clişee şi la interjecţii, limbajul dispare, treptat, în oceanul cacofoniei digitale. Oamenii absorbiţi în acest flux al reţelelor sociale devin interşanjabili, ca şi cum toate glasurile lor nu ar fi decât o singură voce. Cacofonia îi educă sub semnul exaltării şi al încrederii oarbe în profeţi de mucava. Adevărurile lor sunt adevărurile pe care le produc fabricile de false citate de pe Facebook. O cultură a clonării mediocre, poleită graţios, devine idealul de respectabilitate intelectuală al contemporanilor noştri.

Şi poate că doar discreţia tenace este calea prin care se poate ieşi din labirintul cacofoniei digitale. Regăsirea tăcerii, a introspecţiei, a solitudinii poate fi parte din acest efort de desprindere din cătuşele masificării. Eliberate de zgura locurilor comune, cuvintele pot, din nou, să încerce să descrie realitatea simplă a vieţilor noastre.

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.