Apărătorii valorilor democratice, ţinte ale urii

Liste cu persoane indezirabile au făcut, în secolul trecut, şi naziştii, şi fasciştii, şi legionarii, şi comuniştii – toate, regimuri dictatoriale. Listele, întocmite în preambulul preluării puterii, au fost folosite după aceea pentru ca regimul să aplice mai eficient, mai organizat măsurile punitive îndreptate împotriva acestor oameni – condamnări politice, crime, deportări –, în scopul „nobil” al luptei de rasă sau de clasă. Iată că, în zilele noastre, circulă, din nou liste cu persoane considerate indezirabile, oameni care susţin valorile democraţiei occidentale. Împotriva lor a fost declanşată o veritabilă campanie a urii, iar un politician exponent al zonei „suveranist”-izolaţioniste, care aspiră la cea mai înaltă funcţie a statului, ameninţă cu represalii.

Călin Georgescu, aspirantul pro-rus la Preşedinţia României, admirator al unor lideri legionari, a lansat ameninţări delirante la adresa „sorosiştior”. A făcut-o la Realitatea Tv, televiziunea unde are statut de invitat permanent: „În prima zi oficială, toată reţeaua Soros va fi interzisă personal de către mine. Se cunosc, îi ştim deja.” A lansat ameninţarea sub privirile aprobatoare ale moderatoarei, care nu l-a deranjat cu întrebări pe care i le-ar fi adresat orice jurnalist: Cum ar putea lua preşedintele ţării o astfel de decizie, prin ce pârghii legale, dacă ţara este o democraţie şi nu o dictatură?, Cine a întocmit listele, de când şi cu ce scop?, Ce presupune concret interzicerea „reţelei Soros”, la ce metode se va recurge?.

Dar cine sunt şi ce fac aceşti „sorosişti”? De o vreme, termenul echivalează cu o înjurătură, cu o formă totală de dispreţ, cu un motiv de ostracizare. S-a ajuns aici prin campanii de propagandă mediatică atent construite, promovate în zona ultranaţionalistă, „suveranistă”, izolaţionistă, căreia i se raliază, fiind vorba de George Soros, zona antisemită. „Crimele” acestor oameni constau în apărarea unei societăţi deschise, a valorilor democratice, occidentale: susținerea statului de drept, a drepturilor omului, a apartenenței României la UE și NATO.

Duşmanul ultranaţionaliştilor, „suveraniştilor” autohtoni nu este doar George Soros, ci mai nou şi USAID (Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a SUA). Aşa că listei de „sorosişti” i s-a adăugat de puţin timp o alta, cu numele persoanelor şi a ONG-urilor care au primit finanţare din partea USAID. Nume de activiști civici, de jurnaliști, scriitori, oameni de știință, actori, muzicieni, regizori, oameni care nu gândesc „corect”. Instigarea la ură publică împotriva lor, a acestor „trădători” – termen folosit pentru a incita la ură publică şi a justifica apoi măsuri represive din partea unui sperat nou regim politic – a început imediat după ce preşedintele american Donald Trump a anunţat îngheţarea pe termen limitat a majorităţii fondurilor plătite de USAID, în cadrul unui proces de revizuire a asistenţei externe a SUA. În războiul cu fosta conducere democrată, Donald Trump a calificat această agenţie a Guvernului american drept coruptă, secondat de Elon Musk, numit şef al Departamentului de Eficienţă Guvernamentală.

Ceea ce nu spun cei care întocmesc aceste liste, ceea ce poate nu ştiu cei care, asmuţiţi, le pun în circulaţie în spaţiul public – în aplauzele publicului fanatizat care, fără a solicita dovezi de vinovăţie, cere condamnarea sau chiar neutralizarea lor – este că în această finanţare nu există nimic opac. Sunt fonduri alocate transparent – finanţarea fiind făcută în baza unor proiecte – pentru a consolida democraţia şi societatea civilă, pentru a sprijini presa independentă. USAID, susţinută de toţi preşedinţii americani din ultimii 60 de ani, derulează, în aproape 120 de ţări, programe umanitare şi proiecte care susţin democraţia. În 2023, de pildă, a acordat asistenţă de 72 de miliarde de dolari la nivel mondial: atât pentru a promova bunele practici democratice, cât şi pentru a susţine programe de protejare a populaţiei din zonele de conflict, de securitate energetică oro de combatere a corupţie. România, ca ţară, a beneficiat, din 1990 şi până la momentul aderării la UE, în 2007, de peste 600 de milioane de dolari, fonduri nerambursabile, destinate îmbunătăţirii nivelului de trai, asigurării unei guvernări democratice, accelerării dezvoltării sectorului privat. După aderarea la UE, România nu a mai primit finanţare din partea acestei agenţii a Guvernului american, dar ONG-urile au putut accesa proiecte. Asemenea celor europene, proiectele USAID sunt acordate transparent, urmând paşii fireşti: concursuri de proiecte, monitorizarea proiectelor, apoi rapoarte şi documente justificative. Asta, spre deosebire, de exemplu, de campania electorală a lui Călin  Georgescu, în privinţa căreia nu există transparenţă. Domnul Georgescu a declarat zero lei la cheltuielile de campanie electorală. În virtutea transparenței, aşteptăm de la acesta lămuriri în privinţa costului adevărat al campaniei electorale pentru prezidenţiale (cine şi cu cât a contribuit financiar) şi a motivului pentru care a declarat în mod neadevărat cheltuieli de campanie zero la Autoritatea Electorală Permanentă.

Campanii de denigrare a acestor oameni care apară societatea deschisă şi valorile democraţiei occidentale au mai fost în ultimii ani. Să ne amintim, de pildă, de cea dusă de fostul lider al PSD, Liviu Dragnea, în 2017-2018, la care s-au raliat tonomatele mediatice prietene. Fusese o campanie de linşaj făcută după manualele de manipulare. Apoi, în 2021, un reprezentant AUR a făcut publică o listă cu intelectuali și jurnaliști pe care i-a numit „trădători de țară” și pentru care, spunea, se impune condamnarea la moarte (fără ca nimeni din conducerea partidului să se delimiteze de această declarație). În 2022, AUR a făcut o listă cu ceea ce numește „organe de presă toxice și false”, invitându-și electoratul să adauge canale media și nume de jurnaliști și, implicit, instigând la ură, la linșaj verbal. Diferenţa este că acum s-a trecut la ameninţări directe, fiind anunţate represalii în cazul în care la Preşedinţie ar ajunge Călin Georgescu.

Întocmirea acestor liste cu nomina odiosa sunt parte a unor strategii de instigare la ură împotriva unei categorii a populaţiei, de radicalizare a ei prin potenţarea tendinţelor tendințele fundamentaliste, xenofobe, șovine, de polarizare a societăţii. Tehnici copiate după cele la care au recurs, în secolul trecut, naziştii, fasciştii, legionarii – pe care oameni de la vârful AUR, la fel Călin Georgescu îi declară public modele, eroi – şi comuniştii. Astfel de strategii – să nu uităm, însă – au stat, în veacul trecut, la temelia unor regimuri dictatoriale care au urât valorile democraţiei şi care şi-au scăldat ţările în teroare şi sânge.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News