Analiza statistică comparativă a examenului de Bacalaureat

Stefan Vlaston 2Este binecunoscut şi general acceptat faptul că orice set de măsurători din lumea reală, ce descriu caracteristici reale ale unor mii de indivizi, va avea o distribuţie normală, cunoscută drept curba (clopotul) lui Gauss.

 

Nu există doar oameni excepţionali sau doar oameni incapabili. Există din ambele categorii, dar majoritatea se plasează în jurul unei medii date de culegerea de date din teren.

În cazul particular al examenelor şcolare, dacă subiectele sunt echilibrate, iar elevii învaţă pe trasee educaţionale potrivite cu personalitatea lor, cu înclinaţiile, talentele şi interesul fiecăruia, rezultatele de la examenele şcolare trebuie să se plaseze pe o curbă a lui Gauss, cu linia mediană în jurul mediei 7,50, media minimă fiind 5. Dacă există abateri substanţiale de la curba lui Gauss, în cazul notelor obţinute la examene, sunt posibile mai multe explicaţii:

Subiectele date au fost prea uşoare sau prea dificile.

Elevii nu se află pe traseele educaţionale potrivite personalităţii lor.

Condiţiile materiale şi suportul de care beneficiază elevii sunt substanţial diferite.

Organizarea diferită a examenelor.

Au existat fraude la examene.

Nejustificate sunt diferenţele enorme de la un judeţ la altul. Fiind vorba de mii de elevi şi sute de profesori, nu este de crezut că în unele judeţe s-au strâns cei mai pregătiţi şi perseverenţi elevi şi profesori, iar în altele, cei mai slabi şi delăsători. Când e vorba de numere mari, aşa ceva nu este posibil, în condiţii de examen comparabile.

Diferenţe de procente de promovare de 1 la 5 sau chiar de 1 la 10 între judeţe sunt pur şi simplu aberante. Asemenea diferenţe au fost semnalate în anii trecuţi, fără ca autoritatea competentă, Ministerul Educaţiei, să întreprindă vreo măsură pentru a afla cauzele şi a stopa astfel de fenomene. Analiza comparativă a rezultatelor la examene devoalează toată această stare de lucruri, dar cauzele pot fi aflate cu resurse care depăşesc posibilităţile unor analişti, resurse existente doar în cadrul Ministerului Educaţiei.

Ca prefaţă la examenul de Bacalaureat 2016, prezentăm o scurtă analiză a examenului din 2015, din câteva judeţe şi pe ţară, cu comentariile aferente. Acelaşi lucru îl vom face şi cu rezultatele Bacalaureatului 2016. De menţionat că începând cu anul 2011 s-a introdus supravegherea video, care a adus mai multă corectitudine şi acurateţe în acest examen, comparativ cu anii anteriori când, în Mehedinţi, de exemplu, s-a înregistrat şi un procent de promovare de 99%! Pentru o mai bună observare a analizei am construit curbele de distribuţie a notelor obţinute de elevi (OX) raportate la % de elevi din totalul celor care au obţinut note peste 5 (OY), aferente datelor din centralizatorul prezentat de Ministerul Educaţiei pentru anul 2015. Graficele de mai jos descriu distribuţia notelor în Bucureşti şi Galaţi (albastru) comparativ cu repartiţia notelor la nivelul ţării (roşu), proiectate peste distribuţia normală (Gauss – linie punctată) – aceea normală în absenţa unor factori perturbatori ai examenului.

Poza 1

Cât priveşte distribuţia mediilor pe ţară (curba roşie), prima remarcă este „cocoaşa” din dreptul mediei 6 (11,1% dintre elevi), mult mai mulţi comparativ cu cei care au luat 5.50, doar 6,1%. Cum 6 este media de promovare a examenului, este de presupus că profesorii examinatori au „împins” notele dintre 5 şi 6 spre 6, pentru a creşte procentul de promovare.

La nivel de Bucureşti (curba albastră stânga), „cocoaşa” de la media 6 este şi mai înaltă, 12%, dublu faţă de procentul de la 5.50, de 6%. „Cocoaşa” cea de a doua este la media 9, într-o pondere de 15%, reprezentată printr-o proeminenţă cel puţin stranie ca să fie acceptabilă. Una din cele mai „normale” distribuţii se observă în Galaţi (curba albastră dreapta), având prima ”cocoaşă” de la media 6 mult atenuată (9,9%), iar cea de a doua „adusă” spre nota 8 (14%), ceea ce este ceva mai aproape de normal. Al doilea set de grafice prezintă în oglindă două situaţii diametral opuse (Giurgiu – albastru stânga şi Cluj – albastru dreapta).

Poza 2

De la bun început trebuie remarcată o diferenţă uriaşă a procentului de promovare – 37,3% (GR) şi 83,4% (CJ). Însă distribuţia notelor este şi mai diferită. La Giurgiu, „cocoaşa” este unică şi se prezintă la media 6, de 16%, peste cea de la media 5,5, de 11%. Ponderea celorlalte note scade continuu până la nota 10, ca şi cum majoritatea elevilor „ţintesc” spre mult râvnitul 6. Curba descrescătoare ilustrează gradul slab de pregătire al elevilor din judeţul Giurgiu, fără ca cineva de la Minister să-şi pună vreun semn de întrebare. Să aibă legătură cu recenta anchetă penală, în urma căreia au fost trimişi în judecată 64 de cadre didactice, profesori şi directori din judeţul Giurgiu, pentru fraudarea examenului de Bacalaureat 2012? Greu de spus. La Cluj, „cocoaşa” de la media 6 se menţine, însă este de 9,3% (sub media pe ţară), dar cea de a doua „cocoaşă” este „adusă” spre media 8,5, într-o pondere de 16% ce depăşeşte media. Aici se observă clar o segregare a „ţintelor” pe care le au elevii: cei care obţin un 6 forţat şi cei care pot prezenta o teză abordată bine şi foarte bine. Se poate spune, foarte bine că au învăţat!, dar fiind vorba de mii de elevi care au obţinut medii mari, lucrurile devin cel puţin dubioase. Curbele procentelor de promovare pe judeţe, puse laolaltă pe acelaşi grafic (figură de mai jos) ilustrează mari deficiente la nivel de sistem de educaţie, nici una nu se apropie de curba lui Gauss.

POza 3

Cauzele sunt multiple, iată care sunt cele mai importante:

Absenţa mai multor trasee educaţionale din care părinţii, elevii şi psihologii să aleagă pe acela care se potriveşte fiecărui elev.

Prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii, care conduce şi la un abandon şcolar masiv.

Absenţa unui sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, de măsurare a progresului şcolar al elevilor cu ajutorul aplicaţiilor informatice.

Lipsa modernizării arhitecturii curriculare şi instituţionale.

Salarizarea personalului din Educaţie nu se face conform performanţei şi rezultatelor  muncii, date de progresul şcolar al elevilor.

Politizarea managementului şcolar.

Absenţa mecanismelor de măsurare a eficienţei cheltuirii fondurilor bugetare alocate.

Dacă autorităţile nu vor lua măsuri de remediere a acestor deficienţe majore, structurale, în anii următori vom avea aceeaşi situaţie.

Concluzie: Analiza comparativă nu minte. Ilustrează foarte exact situaţia reală din învăţământul românesc, devoalând minciuna, ipocrizia şi mistificarea care au dominat ani în şir rezultatele de la examenele naţionale. Ultima „ispravă” din 2015 a constat în calcularea procentului de promovare raportat doar la elevii înscrişi la examen, ceilalţi zeci de mii, care nici nu s-au înscris, n-au contat. Reprezintă „pierderi colaterale”, deşi statul, părinţii şi elevii au cheltuit sume enorme şi energie pentru ca ei să parcurgă liceul. Raportat la acest număr de elevi existenţi în clasele terminale, procentul de promovare era de puţin peste 50%, nu supradimensionatul procent de 68%.

Anul acesta vom continua să analizăm pe fiecare judeţ în parte rezultatele de la examenul de Bacalaureat.

 

Notă – Analizele statistice aparţin d-nei dr. Oana Lupu, căreia îi mulţumesc şi pe această cale.

 

Articolul a fost publicat şi în Adevărul.

Print Friendly, PDF & Email

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.