Ana Blandiana a primit Premiul „Prințesa de Asturia” pentru Litere
Scriitoarea Ana Blandiana a primit Premiul „Prințesa de Asturia” pentru Litere 2024, în cadrul unei ceremonii prezidate de Familia Regală a Spaniei. Acest premiu este cea mai mare distincție acordată de Regatul Spaniei. În 2023, premiul i-a fost acordat scriitorului japonez Haruki Murakami.
Ceremonia de premiere a avut loc vineri, 25 octombrie, la Teatrul Campoamor, din Oviedos. Alături de Majestatea Sa Regele Felipe al Spaniei și Alteța Sa Regală, Leonor, Prințesa de Asturia, la ceremonia au participat Altețele Lor Regale, Doña Sofía, Regina Letizia și Infanta Sofia.
Candidatura Anei Blandiana la acest premiu propusă de către Universitatea din Salamanca unde este și Doctor Honoris Causa. Juriul apreciază că Ana Blandiana a dat dovadă de o extraordinară capacitate de rezistenţă în faţa cenzurii, considerând-o, totodată, moştenitoarea celor mai strălucite tradiţii literare şi o creatoare unică.
„Premiul «Prințesa de Asturia» pe care l-am luat reprezintă pentru mine, dincolo de bucuria și onoarea care mi s-au făcut, o extraordinară confirmare a felului în care cărțile mele au fost primite în Spania și rezultatul nenumăratelor cronici care s-au scris, mai mult decât în alte țări, pentru că în Spania poezia este mai mult decât în alte țări în centrul atenției”, a declarat, după ceremonia de premiere, Ana Blandiana.
În discursul din cadrul ceremoniei, Ana Blandiana a spune, printre altele, că, de fapt, adevărata întrebare este: „Poate poezia salva lumea?” Răspunsul său afirmativ, a adăugat Ana Blandiana, este susținut de adevăruri surprinzătoare: „Oricât de incredibil ar părea, în anii 1950 și 1960, închisorile comuniste din România erau scena rezistenței autentice prin poezie. Primul Memorial al Victimelor Comunismului din Sighet din lume are o cameră ai cărei pereți și tavan sunt acoperite integral cu poezii scrise de cei reținuți acolo. Fără creion și hârtie, care erau interzise, fiecare poem necesita să existe trei oameni: cel care l-a compus, cel care l-a memorat și cel care l-a transmis în codul Morse. Totuși, în ciuda acestor condiții aspre, mii de poezii au fost scrise și au reușit să treacă din celulă în celulă și din închisoare în închisoare. De fapt, memoriile deținuților politici descriu periodic ritualul sacru al momentului în care au fost transmise poezii noi, când un prizonier a fost mutat dintr-o închisoare în alta. Mai târziu, când închisorile s-au deschis, în sfârșit, primul gând al celor eliberați a fost să transcrie ceea ce au memorat, fără numele poeților sau cele atribuite greșit poeților, într-o veritabilă simfonie a rezistenței spirituale, de transformare a misterului poeziei într-o armă de apărare împotriva nebuniei. Aici se află dovada că, în condiții extreme, atunci când au simțit că însăși esența lor este în pericol, oamenii au apelat la poezie ca mijloc de mântuire. Când ultimele molecule de libertate erau ascunse în poezii, oamenii care fuseseră sufocați de represiune le căutau, le găseau și inhalau, pentru a supraviețui. Ar putea face asta pentru că poezia nu doar reda realitatea, ci construiește o altă realitate, o realitate în care ne putem salva. (…) Totuși, ceea ce ne-a salvat ieri de frică, ură și nebunie nu ne poate salva astăzi de singurătate, de indiferență, de lipsa credinței, de excesele materialismului și consumerismului și de lipsa spiritualității? André Malraux, autorul Condiției umane, a prezis că «secolul XXI va fi religios sau nu va fi». Dacă, totuși, suntem prea obosiți și lipsiți de fervoarea religioasă, nu ne-am putea salva, în schimb, plantând poezie în acest pustiu?”
Ana Blandiana (numele literar al Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan) este născută la Timişoara, la 25 martie 1942. Este absolventă de Filologie romanică, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. A avut burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin.
Prima carte de poezie, Persoana întâi plural, a publicat-o în 1964, iar cel mai recent volum de poezie este Integrala poemelor, publicat în 2023. În cei aproape 50 de ani de la debut a publicat în jur de 30 de volume de poezie. Este, de asemenea, autoarea mai multor cărţi de eseuri – printre care Calitatea de martor, 1970, 2003; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978; Coridoare de oglinzi, 1983; Autoportret cu palimpsest, 1985; Oraşe de silabe, 1987; Geniul de a fi, 1998; Ghicitul în mulţimi, 2000; Cine sunt eu?, 2001; A fi sau a privi, 2005; O silabisire a lumii, 2006; Spaima de literatură, 2004, 2010; Fals tratat de manipulare, 2013; Istoria ca viitor, 2017 şi a unor cărţi de proză: Cele patru anotimpuri, 1977, 2001, 2011 – nuvele; Proiecte de trecut, 1982, 2011 – nuvele; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 – roman; Imitaţie de coşmar, 1995 – nuvele; Oraşul topit şi alte povestiri fantastice, 2004 – nuvele; Povestiri fantastice, 2016 – nuvele.
Cărţile sale de poezie şi de proză au apărut în traducere, începând din 1982, la prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania, Estonia, Suedia, Norvegia, Ungaria, Franţa, Olanda, Bulgaria, Letonia, Albania, Serbia, Slovenia, Macedonia, China, Coreea de Sud.
A avut interdicţii de publicare între anii 1959 – 1964, în 1985 și între 1988 – 1989.
Pe parcursul carierei a primit o serie de premii literare, printre care: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, în 1969, Premiul pentru poezie al Academiei Române, în 1970, Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, în 1982, Premiul Internaţional „Gottfried von Herder“, Viena, în 1982, Premiul Naţional de Poezie, în 1997, Premiul „Opera Omnia“, în 2001, Internaţional „Vilenica“, în 2002, Premiul Internaţional „Camaiore“, în 2005, Premiul Special „Acerbi“, în 2005, Premiul „Poetul European al libertăţii“, în 2016, Premiul Canadian pentru Poezie „Griffin”, în 2018, și Struga, în 2019.
În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Român, al cărui preşedinte devine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care o conduce între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“ şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).
Preşedintă de onoare a PEN Clubul Român, Ana Blandiana este membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé”, a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO) şi a Uniunii Scriitorilor din România. Din 1994 este membru fondator şi preşedintă a Fundaţiei Alianţa Civică, o mişcare apolitică al cărei scop este atenuarea consecinţelor a peste 50 de ani de comunism românesc, şi fondatoarea fundaţiei Ana Blandiana şi Romulus Rusan.
Premiile Prinţesa de Asturia, decernate în fiecare an de Fundaţia prinţesei moştenitoare a Spaniei, sunt însoţite de un cec în valoare de 50.000 de euro. Acest premiu se atribuie în opt categorii: arte, literatură, ştiinţe sociale, comunicare, ştiinţe umaniste, cooperare internaţională, cercetare ştiinţifică şi tehnică, sport.
Recomandări de lectură:
- Ana Blandiana: „Adevărul câștigă implacabil teren, chiar dacă nu mai are cui să facă dreptate”
- Ana Blandiana: „După trei decenii de alegeri libere, partidul provenit din Partidul Comunist domină țara”
- Ana Blandiana: „În ultimii doi ani am avut sentimentul că istoria poate face marşarier”
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News