Actuala Putere acţionează mult în afara oricărui mandat democratic şi electoral validat

Morala întâmplărilor din ultimele luni pare să fie asta: de fiecare dată când ai ocazia să votezi, votează ca și cum poate fi ultima dată când ți se dă șansa să alegi liber între două rele.

Votul liber nu e ceva ce vine de la sine, regulat, ciclic, indiferent ce faci sau nu faci, ce votezi sau nu votezi. Votul liber nu e ceva natural, care pică regulat de undeva. E ceva ce doar popoarele tari și încăpățânate în libertatea lor au reușit să aibă de-a lungul istoriei.

Să nu uităm ce ziceau înaintașii noștri, în 1946: „Lasă, tată, că data viitoare votăm alții! Îi dăm la o parte la alegerile următoare. Fac ei ce fac acum, dar cât vor sta la putere?! La alegerile viitoare, o să-i dea lumea jos…”. Și alegerile următoare au fost tocmai în 1990…

Să fim sinceri cu noi înșine: ultimele alegeri parlamentare au fost o eroare colectivă, națională imensă. Nimeni nu poate nega asta. Vorbim nu despre speculații, ci despre consecințele pe care urmează să le suportăm colectiv luni, ani, poate decenii de acum înainte. Tot ceea ce se întâmpla acum vine în urma unei oribile erori de judecată colectivă, executată, validată și legitimată democratic și constituțional.

Acum trebuie gestionate consecinţele. Şi încercam să o facem democratic, atât cât permite noua Putere. Din păcate, devine din ce în ce mai clar că Puterea depăşeşte cu mult orice mandat primit în mod democratic la acele alegeri. Actuala putere acţionează mult în afara oricărui mandat electoral democratic validat. În mod normal ce au făcut în exercitarea puterii, încă de la instalare, ar fi cerut minimal reîntoarcerea la urne, pentru a cere revalidarea a ceea ce fac în realitate spre deosebire de ceea ce au spus că fac. Minimal atât.

În ce fel de democrație trăim acum în România? E neclar. Să sperăm că în una europeană, occidentală. Pentru că, de o vreme ea funcţionează în regim de avarie, tractată și menținută la suprafață cu monitorizare și suport american și european. Fără acest suport, poporul român, societatea romana ar fi exact acolo unde o trage centrul său de gravitate generat sau exprimat de actuala Putere… Şi acum ştim mai bine care sunt parametrii acelui loc, spaţiu şi model: o cleptocraţie oligarhică baronială, bazată pe reţeaua judeţeană şi regională a celor “100 de familii” extinse.

Ce pot face românii în aceste condiții? Să nu uite un lucru: minimal să nu uite că atunci când au avut inspiraţia să organizeze şi voteze în istoricele, epocalele alegeri care au generat toate astea a fost votat un program de guvernare, nu o schimbare de regim. Votul liber nu dă un cec în alb nimănui. Și cu atât mai puțin unul care să pună în pericol posibilitatea unui alt vot liber și cinstit în viitor.

Încercărilor viitoare de schimbare de regim sau formula de guvernare prin folosirea perversă a căilor democratice întru subminarea sistemului democratic însuși trebuie să li se răspundă energic și, dacă este nevoie, radical, în coordonare cu și susținâd instituțiile naționale și occidentale care se opun trendului și practicilor actualei Puteri instalate în Parlamentul și în Exectivul de la București.

Marii politicieni, constituţionalişti şi filosofi politici ai anilor 20 şi 30 cereau măsuri radicale împotriva pericolului roşu sau brun, cereau ca sistemul politic al democraţiilor constituţionale să nu dezarmeze la manevrele de subminare făcute în interiorul sistemului, de către extrema stângă şi extrema dreaptă. Să învăţăm din lecţiile trecutului. În trecut costul naivităţii şi inacţiunii a fost imens. La fel va fi şi acum. Patternul este identic.

Iar dacă e să se întâmple, şi România să se scufunde total în acest sistem cleptocratic, oligarhic, arbitrar şi baronial şi să devină o provincie incertă la periferia lumii occidentale, să facem în aşa fel încât numele şi poziţiile nostre să nu fie asociate cu galeria celor care fie din iresponsabilitate, fie din incompetenţă, fie din prostie pură susţin şi facilitează şi legitimează acest proces.

Personal, sunt sătul de auto-desemnaţii experţi în democraţie, stat de drept şi filosofie constituţională ale căror ignoranţă şi lipsă de cultură istorică şi politică sunt egalate doar de tupeul şi iresponsabilitatea cu care recită silogisme constituţionaliste, într-o logică pe care nu o înţeleg şi într-un spirit pe care îl mimează, fiindu-le în natura sa perfect străin.

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.