Autenticitate, franchețe, inteligență morală: Bazil Popovici, la 70 de ani

Vasile Popovici. Foto: arhivă personală

Îmi vine greu să sintetizez aici ceea ce mi se esenţial în personalitatea unuia dintre oamenii pe care îi iubesc şi îi respect din tot sufletul. M-am împrietenit cu Bazil Popovici în câteva minute. Aveam şi avem şi acum sentimentul că ne cunoaştem dintotdeauna. Poate că ne cunoşteam fără să fi conştientizat acest lucru.

Bazil a fost cel care a susţinut strategic şi logistic organizarea conferinţei internaţionale “Putere şi opoziţie în societăţile postcomuniste” la Timișoara, în martie 1991. Tot el, ca director ale Editurii de Vest, a publicat cartea mea Ghilotina de scrum, o antologie de interviuri, dialoguri şi eseuri realizată de prietenul nostru Mircea Mihăieş. Tot acolo a apărut cartea De la Ialta la glasnost a intelectualilor critici maghiari Agnes Heller şi Ferenc Feher. Între timp au apărut multe cărţi despre Europa de Est şi ieşirea din totalitarismul comunist. Dar acestea două, îndrăznesc să o spun, au fost lucrări de pionierat. Bazil ştia acest lucru. După conferinţa amintită, ne-am întâlnit mai mulţi să discutăm ideea unui partid politic care să adopte idealurile Alianţei Civice. De fapt, idealurile Proclamaţiei de la Timişoara. Nicolae Manolescu şi Bazil au fost de la început şi fără rezerve ataşaţi acestei viziuni. Vor fi fost şi alţii, dar ei au fost cei mai activi şi cei mai convinși, Astfel a prins fiinţa Partidul Alianţei Civice.

Inteligentsia românească este un grup extrem de eterogen. Întâlneşti intelectuali de tot felul. Nu vorbesc de veleitari, de ignari cu morgă, ci de oameni cu multă carte şi nu întotdeauna mult discernământ moral. Bazil le are pe amândouă. Este un veritabil scholar, un critic literar de o mare sensibilitate, un profesor generos şi un remarcabil exponent al gândirii democratice.

Zilele trecute s-a stins din viaţa filosoful şi sociologul german Jürgen Habermas. Cred că două concepte ale acestuia sunt ilustrate consecvent de Bazil: apărarea sferei publice împotriva obscurantismului şi patriotismul constituţional. Bazil a intrat în arenă de ori câte ori neobarbarii au atacat valorile civice fundamentale. Şi-a folosit colosalul talent polemic pentru a-i veșteji aşa cum merită. Bazil nu suportă trogloditismul, detestă duplicitatea şi refuză complicităţile slugarnice. Este sincer, se exprimă deopotrivă elegant şi tranşant.

În acest ultim deceniu au existat câteva teme care au generat dezacorduri între oameni care păreau situaţi de aceeaşi parte a baricadei. Aş aminti refugiaţii, pandemia, Trump şi trumpismul. Au fost şi altele, atacurile lui Viktor Orbán împotriva “sorosismului”, de fapt împotriva ideii de societate deschisă. Dar niciun subiect nu a fost mai acut resimţit şi mai revelator decât războiul genocidar al lui Putin împotriva Ucrainei. Ne-am aflat, Bazil şi cu mine, invariabil pe aceleaşi poziţii.  Este ceea ce numesc o prietenie de valori şi de idei. Singura menită să reziste.

(Contribuția mea la volumul omagial publicat la Editura Universității de Vest din Timișoara)

• Recomandare de lectură: Vasile Popovici: „Morala e busola absolută”