Despre fascismul baroc și propaganda rusă

De cel puțin un deceniu, operațiunile speciale ale putiniştilor și orbaniştilor se derulează după planuri și cu obiective comune. Sunt propagate narațiuni mistificatoare și deliberat provocatoare de furie și derută. Extremă stângă și extrema dreaptă se unesc în campaniile de exonerare a agresiunii imperialiste ruse împotriva Ucrainei și de diabolizare a Occidentului democratic.

S-au construit tot felul de fundații cu sediul la Budapesta care împrăștie legendele confecționate în laboratoarele fesebiste. Viktor Orbán este acum capul de pod al vicioasei propagande ruse. O face cu cinism și perseverență.

Avansul Opoziției a băgat spaima în aceste otrepe trădătoare. Dacă Partidul Tisza câștigă, sunt convins că Péter Magyar va izbi în cuiburile putiniste din Ungaria. Vor fi demontate poveștile țesute de intoxicatori și de uneltele lor, inclusiv alegațiile Partidei Ruse despre „lovitura de stat” din România și basmele despre „președintele ales” Georgescu. Ar cădea multe măști. S-ar lămuri destule metamorfoze altmineri inexplicabile. Motiv de panică în tabăra lor și de vigilență în tabăra euroatlantică.

Inamici jurați ai democrației americane recrutați din ambele extreme colaborează acum în susținerea Noului Obscurantism. „Le Monde Diplomatique” și La Nouvelle Droite. Iacobinii și pétainiștii. Securitatea și legionarii. Mélenchon și AfD. Este ceea ce desemnez drept un nou avatar al fascismului.

Fascismul baroc este un amalgam de pasiuni, energii, nostalgii, fobii care își extrage substanța din miturile radicalismelor extremiste ale secolului trecut. În centrul acestei noi demonologii, figura „alogenului”, a celui care tulbură ordinea Tradiției.

Hibridizarea fascistă a comunismului a început încă din timpul vieții lui Stalin. Fascismul baroc preia temele naționalismului velicorus, precum și pe acelea ale ultranaționalismelor de tip horthyst, ustaș și legionar. Plus, firește, ideologia antieuropeană a protocronismului ceaușist.