Misiunea represivă a lui Putin

Boris Nemțov. Foto: Europa Liberă / TASS

Uciderea lui Boris Nemţov pe 27 februarie 2015 trebuie privită ca inseparabilă de efortul lui Putin de a contracara radicalizarea opoziției politice din Rusia, de a neutraliza, chiar prin asasinate, figurile care galvanizează acțiunile democratice și protestele împotriva aventurii imperialiste din Ucraina.

Ceea ce este nou însă este faptul că autoritarului (sau „autorițarului”) Putin îi revine misiunea represivă, conform setării sale, în circumstanțe care generează presiuni pe care predecesorii săi din secolul XX nu le-au avut. Dacă există ceva esențial adus de prăbușirea comunismului, mai ales în Rusia, este tocmai această privare a figurii autoritare de mijloacele de legitimare a practicilor teroriste. Totul, inclusiv crima politică, se produce într-o lume infinit mai integrată în care mijloacele de informare sunt mai greu de controlat și în care izolarea unei țări este mult mai costisitoare.

Sigur, nu trebuie căutate amprentele lui Putin pe trăgaciul armei criminale. Nici pe fiola cu otrava care l-a ucis pe Alexei Navalnii. Ordinele în regimuri de tip totalitar, comuniste sau fasciste, sunt șoptite, sugerate, insinuate. Dar ele sunt întotdeauna executate prompt. Care este, la capătul zilei, finalitatea probabilă a acestei crime? Scopul este de a resuscita cultura fricii universalizate, de a injecta un sentiment de teamă și neputință în rândul celor care refuză să pactizeze cu sistemul Putin.