Regimul Dragnea, logica partidului unic şi rezistenţa


După aproape trei decenii de la 1989, românii se îndepărtează, o dată cu regimul Dragnea, de unicul reper care a dat sens dezvoltării lor istorice în vremuri moderne: legătura cu Occidentul.

 

După aproape trei decenii de la 1989, românii redescoperă, în priză directă, logica partidului unic. Dincolo de demagogie, dincolo de trivialitate, dincolo de grosolănia afişată ca un semn al bărbăţiei, discursul lui Liviu Dragnea a fost semnul intrării în faza delirului autocratic. Narcisismul celui care se vede pe sine ca întruparea puterii a fost evident. Regimul Dragnea revitalizează ceauşismul . Societatea socialistă multilateral dezvoltată prinde contur.

După aproape trei decenii de la 1989, cercul pare să se închidă şi românii se află, din nou, în faţa unei opţiuni ce ţine de natura viitorului lor. O dată cu dramatica involuţie de după alegerile parlamentare, iluziile trebuie să dispără. Miza înfruntării de astăzi este menţinerea unei ordini pluraliste, ca alternativă la recăderea în autocraţie şi complicitate.

După aproape trei decenii de la 1989, reversibilitatea proceselor de modernizare şi de consolidare democratică este evidentă. Societatea este captivă unui stat luat prizonier de partidul unic: iar acest partid unic se confundă cu voinţa unui singur om. Logica concentrării puterii evocă simplitatea brutală a ceauşismului.

După aproape trei decenii de la 1989, fesenismul revine, ca amestec de demagogie şi anti-occidentalism. Retorica lui Liviu Dragnea apare ca suprinzătoare doar celor care nu posedă un simţ al memoriei istorice. Tonul de astăzi este tonul celor care, în anii 1990, au apărat România moştenită de la comunism împotriva “străinilor” prădători. Tonul de acum este tonul celor care, în momentele de înflăcărare naţională, acuzau Occidentul de a fi la originea decăderii noastre. Sinteza ideologică a lui Liviu Dragnea este una prin excelenţă fesenistă. În ea se recunosc vocile peremiste şi pesemiste, toate parte a aceluiaşi fluviu toxic avându-şi originile în stalinismul naţional.

După aproape trei decenii de la 1989, românii contemplă imaginea delirului autocratic ce ameninţă, direct, fundamentele fragile ale unui stat de drept. Dezbaterea din jurul amnistiei şi a graţierii este ocazia de a reafirma, fără ezitare, primatul voinţei Conducătorului. Legea şi instanţele trebuie să se plece în faţa ei. Nimic nu i se poate opune.

După aproape trei decenii de la 1989, românii pot observa transformarea patriei lor. România poate deveni, în decurs de câţiva ani, în absenţa reacţiei şi a rezistenţei, un stat cuminţit şi tăcut, în care orice critică este o crimă împotriva naţiunii. În pofida ezitărilor sale, Liviu Dragnea nu trebuie subestimat. Imaginea sa despre ordinea politică este imaginea erdoganistă sau putinistă. Limitele îngrădind puterea partidului unic nu mai sunt acceptate.

După aproape trei decenii de la 1989, românii se îndepărtează,o dată cu regimul Dragnea, de unicul reper care a dat sens dezvoltării lor istorice în vremuri moderne: legătura cu Occidentul. Cotitura retorică a lui Liviu Dragnea este şi o cotitură geostrategică. Îndepărtarea de Occident înseamnă redescoperirea alternativei dictatoriale şi autarhice. Drumul spre Moscova sau Ankara este deschis.

După aproape trei decenii de la 1989 şi în an centenar, românii se pot privi în oglindă, spre a examina amploarea unui impas istoric în care sunt plasaţi, acum. Partidul unic şi autocraţia sunt formele de exprimare a unui viitor care nu mai este doar o simplă potenţialitate.

După aproape trei decenii de la 1989, libertatea este, din nou, valoarea în jurul căreia este vremea să ne adunăm. În numele libertăţii, trebuie să apărăm demnitatea noastră şi în numele ei trebuie să imaginăm o alternativă instituţională la regimul actual.

După aproape trei decenii de la 1989, alegerile politice sunt alegeri existenţiale. A abdica acum de la datoria de civism echivalează cu renunţarea la garanţiile care ne ocrotesc pluralismul. Timpul este al lucidităţii, timpul este al curajului, timpul este al rezistenţei.

 

Articol apărut şi pe MarginaliaEtc.

 


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.