Liviu Dragnea, un pericol pentru România


Timişoara a început ieri comemorarea Revoluţiei, iar azi e în doliu, plângându-şi morţii, oameni care, în Decembrie 1989, şi-au dat viaţa pentru libertate şi pentru ieşirea ţării dintr-un regim autoritarist. În acest timp, la Bucureşti, Liviu Dragnea le întinează memoria şi-şi bate joc de o ţară întreagă, împingând-o spre autocraţie, spre izolaţionism, spre autarhie.

 

În ziua în care la Timişoara începea comemorarea Revoluţiei din Decembrie 1989, Liviu Dragnea, al treilea om în stat şi premierul de facto al României, a convocat Consiliul Naţional al PSD pentru a-şi rezolva, în mod sfidător, problemele personale cu Justiţia. Niciun cuvânt, însă, despre oamenii care, în Decembrie 1989, şi-au dat viaţa pentru libertate şi pentru ieşirea ţării dintr-un regim autoritarist. Printr-un discurs furibund, delirant, ultranaţionalist şi antioccidental – ţinut, ca o desfidere, în Parlament, instituţie-etalon pentru o democraţie –, Liviu Dragnea a călcat în picioare statul de drept şi a declarat practic război tuturor celor care îi stau în cale: de la protestatari, presă nealiniată, multinaţionale, la Justiţie, la servicii de informaţii, la preşedintele statului, pe care îl vrea pus sub urmărire pentru înaltă trădare, instituţii europene şi parteneri strategici ai României. Totul, în încercarea de a scăpa de puşcărie, dacă se va alege cu o condamnare şi în a doua instanţă, şi de a-şi salva averea aflată sub sechestru. Aici este, de fapt, miza războiului pe care PSD-ALDE îl poartă instituţional cu Justiţia, de doi ani.

De altfel, esenţa programului de guvernare al coaliţiei PSD-ALDE o reprezintă modificările sau tentativele de modificare a legislaţiei şi procedurilor din justiţie şi amnistia şi graţierea în masă. Scopul real al asaltului împotriva Justiţiei – mascat sub inventarea de conspiraţii şi sub sloganul luptei contra „statului paralel” şi al „dreptăţii” făcute familiilor „victimelor” Justiţiei – este, încă o dată spus, favorizarea persoanelor cu probleme judiciare, mai cu seamă a exponentului la vârf al acestei categorii, liderul social-democrat.

În discursul de la Consiliul Naţional al PSD de ieri Liviu Dragnea şi portavocile sale au mers pe două linii mari. Una virulent naţional-socialistă, antioccidentală, în care au fost invocate, din nou, în mod manipulator şi ticălos, suveranitatea ţării şi imixtiunea Occidentului în problemele naţionale, pentru a sădi neîncrederea populaţiei în instituţiile europene, în UE în sine, în SUA – care, pe diferite voci, au cerut, în ultimii ani, să nu se încalce statul de drept în România. Cealaltă linie de discurs s-a vrut umană, îndemnând la clemenţă, la unitate, la empatie. „Suntem partidul românilor, partidul poporului român”, declara emfatic Liviu Dragnea. „PSD e România şi, dacă trădezi PSD, trădezi România”, delira baronul Marian Oprişan. „A venit momentul să iertăm şi să ne unim”, perora cealaltă voce a alianţei de guvernare, Călin Popescu Tăriceanu, al treilea om în stat, pus recent sub acuzare într-un dosar de corupţie, cu un prejudiciu de câteva sute de milioane de euro.

În orice sistem judiciar există şi erori, dar acestea se îndreaptă individual, nu prin aministie şi graţiere colective. Orice om lucid, onest, integru, atent la viitorul lui şi al copiilor săi nu poate accepta ideea iertării în masă a tuturor infractorilor de drept comun, a hoţilor, a corupţilor, a jafului de sute şi sute de milioane de euro din banul public, pe care îl fac de ani şi ani de zile. Mai ales că se ştie că şi graţierea, şi amnistia sunt cu dedicaţie şi că niciunul dintre cei care pledează pentru ele, în stare să arunce ţara în prăpastie pentru a-şi atinge scopul, nu o fac de grija miilor de puşcăriaşi din penitenciare, ci de grija câtorva oameni, mai cu seamă a unuia. De ce o fac? „Pentru că pot”, ne-a transmis impertinent Codrin Ştefănescu. Orice om normal, onest, integru nu ar face front comun cu astfel de indivizi şi nu s-ar putea simţi reprezentat de ei.

Prin discursul din 16 decembrie, Liviu Dragnea  nu numai că a întinat memoria oamenilor care, în Decembrie 1989, au murit pentru libertate şi pentru ieşirea noastră din dictatură, nu numai că şi-a bătut joc de o ţară întreagă şi i-a sfidat  partenerii occidentali – chiar înainte de preluarea președinției Consiliului UE –, dar o împinge spre autocraţie, spre izolaţionism, spre autarhie. România, pe mâna lui Liviu Dragnea şi a camarilei sale, este în mare pericol.

 

Publicat şi în Revista 22.


Articole din aceeaşi categorie:

2 Răspunsuri

  1. Cetățean responsabil spune:

    Constituția României, „ARTICOLUL 98 Interimatul funcţiei (1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.” Prin urmare președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, este al doilea om în stat, nu al treilea. Al treilea om în stat fiind Dragnea.

  1. 18 decembrie 2018

    […] Text preluat de pe siteul ”Puterea a cincea” […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.