Visul ultimei nopţi de vară


Melania-CIncea-iulie-20111.jpgLa o săptămână după ce declara că P.N.L. are mari probleme (“Nu întâmplător A.N.I. nu are altă activitate de un an decât P.N.L. Nu întâmplător cea mai mare parte din activitatea D.N.A. pare să fie dedicată doar P.N.L. Nu întâmplător, se pare – nu e treaba mea, dar constat şi eu – domnul Nelu Iordache nu-şi aduce aminte decât de cel care i-a reziliat contractele, nu de cei care le-au încheiat. Nu întâmplător P.N.L. nu coabitează cu Traian Băsescu şi cu regimul său împotriva cărora au cerut votul românilor. P.N.L. nu plăteşte taxă de protecţie unor instituţii de presă, P.N.L. nu negociază aceste lucruri”), preşedintele P.N.L., Crin Antonescu, excelează în optimism. Exprimându-şi convingerea, într-un discurs ţinut în 31 august, în faţa tinerilor din U.S.L., că nu vrea să fie candidat la preşedinţie, ci să fie preşedintele României. Lucru de care este convins că se va întâmpla chiar dacă “vrăjitorii” şi “astrologii” au incantaţii împotrivă.

În ciuda visurilor sale, personal, nu cred că P.S.D. îl va susţine în cursa pentru prezidenţiale. Dovezi care anunţă schisma, dovezi care indică faptul că social-deocraţii vor merge la prezidenţiale cu propriul candidat sunt suficiente şi relevante.

Nu e destul de convingător faptul că P.S.D., prin Victor Ponta – sau invers – a vrut şi a luat controlul în toate ministerele conduse de liberali? Unde nu s-a putut oficial de jure, s-a recurs la un control de facto – Internele cu al lor serviciu de informaţii speciale şi recenta Direcţie Antifraudă sunt exemple grăitoare. Imediat după ce s-a văzut în fruntea Guvernului, Victor Ponta a politizat, în regim de urgenţă, acest serviciu de informaţii, arogându-şi personal numirea şefilor acestei structuri. Pentru prima dată de la înfiinţarea ei. Asta deşi rolul oficial al D.G.I.P.I. este de a asigura protecţia cadrelor M.A.I., nu a corpului guvernamental, de a preveni actele de corupţie, de crimă organizată în care an-gajaţii M.A.I. ar putea fi atraşi ori pe care le-ar putea proteja şi dezvolta. Această dorinţă a lui Victor Ponta de a-şi subordona de fapt D.G.I.P.I. poate trăda două ipoteze. Ar putea fi dorinţa de a-şi ţine în şah, operativ inamicii politici. Ca să ne referim la un an cu miză electoral identică, în 2009, informaţiile culese de D.G.I.P.I. erau tranzacţionate între lideri ai P.S.D., urmând a fi folosite împotriva contracanditului lui Mircea Geoană, Traian Băsescu. Informaţia fusese devoalată la Marean Vanghelie. La fel de bine, această decizie a primului-ministru ar putea avea în calcul un aspect financiar. În colimatorul acestei structuri pe care Victor Ponta şi-a dorit-o în sfera lui de influenţă ajung şi oameni care ştiu că evaziunea sau spălarea de bani merită a fi făcută când e de ordinul sutelor de mii, al milioanelor de euro. Or, aceşti oameni de afaceri pot fi foşti, actuali, posibil viitori finanţatori electorali. Pe care o problemă de dosar îi face extrem de docili. Aceasta ar fi o explicaţie posibilă şi pentru decizia d-lui Ponta de a înfiinţa şi de a-şi subordona Direcţia Antifraudă, o structură în cadrul A.N.A.F.

Nu e relevantă lipsa de dialog între liderii P.N.L. şi P.S.D. în cazul nominalizării de la Ministerul Transporturilor?

Nu sunt relevante nici declaraţiile a două personaje din U.S.L., din partide diferite, care, încă de la începutul lunii mai, în contexte diferite, lăsau să se înţeleagă că o candidatură proprie a P.S.D., la alegerile prezidenţiale din 2014, este tot mai plauzibilă? Indicii au mai existat, dar ipoteza a fost respinsă oficial. Fie prin tăcere din partea unora, respectiv a liderilor social-democraţi, fie prin infirmări publice, din partea altora, respectiv a liberalilor, care vorbeau despre seninul trai în comun din alianţa de guvernare. Vicepreşedintele P.N.L., Varujan Vosganian, ataca problema, mutând centrul de greutate al discuţiei pe respectul pe care U.S.L. ar trebui să-l aibă pentru electoratul său , aruncând indirect  responsabilitatea pe umerii P.S.D. – care, se pare, este tot mai decis să încalce promisiunea electoratului comun al uniunii – şi încercând să-l oblige să nu încalce protocolul iniţial. „Orice discuţie de rupere a U.S.L. înseamnă desconsiderarea unui mandat şi situarea partidelor în afara voinţei populare”. Din declaraţia sa rezultă că discuţiile privind o candidatură separată la prezidenţialele din 2014 – în ciuda convenţiei iniţiale de a-l sprinji Crin Antonescu în această cursă, ca unic candidat al U.S.L. – sunt tot mai tensionate. “Indiferent de sentimentele pe care le au P.N.L. şi P.S.D. unul faţă de altul, trebuie să primeze promisiunea de onoare şi mandatul dat de români U.S.L.-ului”, mai spune Varujan Vosganian. La rândul său, fostul premier Adrian Năstase, redevenit, cum era de aşteptat, o portavoce a P.S.D. sau măcar a unei facţiuni din acest partid, întărea, câteva ore mai târziu, declaraţiile lui Varujan Vosganian. Confirmarea a fost făcută ca din greşeală, ca dintr-o scăpare a unui om care a vorbit puţin mai mult decât trebuia. Or, nu e cazul la Adrian Năstase. Care nu e genul de politician să spună mai mult decât a vrut să spună. “Există o anumită presiune, inclusiv din partea… în interiorul P.S.D. pentru ca P.S.D. să aibă un candidat propriu”, declara Adrian Năstase.

Balansoarul este, încă, ocupat de doi. Nu cred că pentru mult timp. Aşa că despre declaraţia d-lui Antonescu s-ar putea spune că e un fel de vis al ultimei nopţi de vară.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.