Şcolile pilot, tichia de mărgăritar


Şcoala românească are pierderi ireparabile, în condiţiile crizei actuale. Cea mai gravă consecinţă a crizei generate de coronavirus mi se pare imposibilitatea deschiderii anului şcolar în condiţii cât de cât normale. Am pierdut deja semestrul al II-lea al anului şcolar în curs, încă un semestru pierdut înseamnă un an şcolar compromis. Ce vom face cu etapa şcolară din viaţa a milioane de tineri, greu de spus acum. Cum va fi afectată cariera profesională a copiilor noştri? O întrebare care dă coşmaruri părinţilor care au copiii la şcoală.

 

Restricţiile necesare pentru lupta cu pandemie nu pot fi aplicate în şcoală

La 1 septembrie, peste o lună de zile, profesorii trebuie să revină la şcoală. Sunt şcoli cu sute de salariaţi, profesori, personal auxiliar, personal de îngrijire. Nu se poate respecta distanţarea fizică, în sălile de Consiliu, sălile de clasă, laboratoare. Ideea cu prezenţa efectivă la şcoală pentru jumătate sau pentru o treime dintre elevii unei clase nu este nici pe departe suficientă. Elevii, mai ales cei mici, nu păstrează distanţarea în pauze, se joacă, discută, se înghesuie unii în alţii, din diferite motive. În pauze nu pot fi plantaţi profesori în clase, pentru că trebuie să meargă şi dânşii la toaletă, să-şi schimbe cataloagele etc.

Soluţia par a fi restricţiile individualizate, funcţie de numărul de infectări din zonă. Există zone geografice puţin şi foarte puţin afectate de virus, şi aici şcoala poate începe în condiţii normale. Plasarea deciziei privind condiţiile de începere a anului şcolar la nivelul conducerilor de şcoli mi se pare una corectă. Dublată de aprobarea organismelor medicale din judeţ.

Lucrurile sunt grave şi pentru că învăţarea online în semestrul al doilea a fost departe de ce se spune că a fost. Din toate informaţiile adunate rezultă că doar 25-30% dintre profesori şi elevi au participat la învăţământ online. Din multe cauze şi motive. Profesorii nu sunt pregătiţi pentru acest tip de învăţământ, nu există logistica necesară la toţi profesorii şi elevii. Mai presus de orice, este o activitate ce nu poate fi cuantificată. Nimeni nu poate şti câţi profesori şi elevi au participat la învăţământ online, cu ce rezultate. Câţi elevi stau acasă în faţa ecranelor şi nu se joacă. Iar la primar şi chiar gimnaziu este imposibil de imaginat învăţământ online.

Lipseşte evaluarea cunoştinţelor şi competenţelor câştigate de elevi în urma acestui tip de învăţământ. Nici în alte ţări n-a avut cine ştie ce rezultate învăţământul online, ţări mai dotate cu logistica necesară. Riscul este ca noi, românii, să ne furăm singuri căciula, să considerăm că învăţământul online poate înlocui învăţământul normal, la şcoală.

 

Şi ce facem cu două semestre şcolare compromise?

Deja recuperarea materiei din semestrul al doilea este compromisă. Şcoala trebuia să înceapă la 1 septembrie, astfel încât până la 1 sau 15 octombrie să poată fi recuperată materia nepredata. Unele discipline sunt structurate etajat, nu pot fi parcurse dacă lipsesc „etaje” care nu au fost parcurse, nu pot fi înţelese noile capitole. În aceste condiţii ce vor preda profesorii, chiar dacă şcoala începe „şchiopătând”, jumătate dintre elevi la şcoală, jumătate acasă? Materia pierdută sau materia prevăzută de programe pentru anul şcolar viitor? Întrebare la care nu cred că are cineva vreun răspuns.

Anul acesta materia nepredata în trimestrul al II-lea a fost scoasă din programele pentru examenele naţionale. Dar dacă se mai pierde un semestru, ce facem? Ce se întâmplă cu anul şcolar viitor? Va fi îngheţat, sau ne păcălim cu învăţământul online?

 

Şcolile pilot, un exemplu de atitudine iraţională faţă de situaţia actuală a şcolii

Hotărârea de guvern care prevede înfiinţarea şcolilor pilot de la 1 septembrie naşte mari semne de întrebare. Asta ne mai lipsea!, ar putea comenta părinţi, elevi şi profesori. Noi nu ştim cum să începem şcoala la 1 septembrie şi mobilizăm forţe din minister pentru metodologia necesară începerii şcolilor pilot! Care metodologie nu poate face mare lucru, pentru că nu poate modifica Legea Educaţiei Naţionale, Legea salarizării, Codul Muncii, Statutul Cadrelor Didactice.

După ce o perioadă se părea că ministerul renunţase la această HG, a venit un imbold, de undeva de „sus”, astfel încât şi premierul Orban a „îngheţat” şi a dat rapid HG privind şcolile pilot.

 

Prevederile din HG:

(1) Scopul acestora (a şcolilor pilot – n.n) este de a pune în aplicare şi de a evalua proiecte de cercetare educaţională, noi modele curriculare şi de carieră didactică, în vederea fundamentării de politici publice la nivel naţional.

(2) Unităţile menţionate la alin.(1) fac parte din sistemul naţional de învăţământ.

(3) În unităţile de învăţământ prevăzute la alin.(1) se aplică dispoziţiile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi reglementările subsecvente.

(4) În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentei hotărâri a Guvernului, ministrul educaţiei şi cercetării poate emite ordine sau instrucţiuni. Fractura logică din acest HG este că nu se pot modifica prin metodologie prevederile legilor organice menţionate, pentru a se obţine:

c) modelele curriculare şi de carieră didactică;

d) structura de personal şi modalităţile de organizare a normei de muncă pentru personalul didactic şi nedidactic;

e) mecanismele de finanţare;

f) mecanismul de monitorizare şi evaluare;

Se pune apoi întrebarea ce vor face elevii acestor şcoli, la examenele de absolvire, şi în parcursul şcolar ulterior, dacă au învăţat după „modele curriculare” noi? Devin cobaii experimentelor, posibil nereuşite?

Ce specialişti de înalt calibru găsim în şcoli, care să realizeze aceste noi modele curriculare, de carieră didactică, de finanţare, de monitorizare şi evaluare, fără să se atingă de prevederile Legii Educaţiei Naţionale? Într-o lună de zile! Vor fi de accord toţi elevii, părinţii, profesorii, cu intrarea în pilotare a unor şcoli (clase) de elevi? Este o misiune imposibilă la care s-a angajat guvernul şi ministerul Educaţiei, fără sorţi de izbândă, în opinia mea. Ce a motivat trecerea la această acţiune acum, când noi nu ştim dacă şi cum va începe noul an şcolar? Putem specula, dar fără dovezi nu putem face afirmaţii precise.

 

Concluzii

Situaţie extrem de dificilă şi complicată în care se află învăţământul românesc. Pierderea a încă unui semestru şcolar ne-ar putea duce spre îngheţarea anului şcolar viitor, şi repetarea anului pierdut. Cu atât mai mult sunt de neînţeles acţiuni de genul şcolilor pilot, greu de pus în practică şi în condiţii normale, darămite în condiţiile crizei profunde generate de coronavirus. Ministerul are acum obligaţia să pregătească scenarii pentru variantele în care s-ar deschide şcolile la 1 septembrie, nu să umble după cai verzi pe pereţi!

 

Articol publicat şi în Adevărul.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.