O îmbietoare autostradă către… un zid
Investiția în divertisment e foarte agreabilă la nivel individual, fiecare dintre noi ne simțim bine când consumăm divertisment. Societal însă, mergem direct în zid, pentru că nu alocăm suficientă energie transferului de cunoaștere și producerii de cunoaștere.
Revoluția adusă de imprimeria lui Gutenberg a găsit o lume occidentală avidă de cunoaștere care își consuma energia pentru a produce bogății materiale și spirituale. Invenția imprimeriei a fost utilizată ca o autostradă înspre cunoașterea mult râvnită și, implicit, înspre bogăție. Lucru care s-a și întâmplat, Secolul luminilor nu ar fi apărut fără imprimerie. Bogăția noastră de azi se datorează cărții.
Mutatis mutandis, 550 de ani mai târziu, o nouă revoluție – asemănătoare conceptual cu revoluția imprimeriei – ne-a adus internetul și platformele de socializare. Care au găsit o lume occidentală avidă de divertisment, o lume care își consumă energia nu pentru a produce bogății materiale și spirituale, ci pentru a se simți bine, pentru a se distra. Iată cum internetul a devenit o îmbietoare autostradă către… un zid. Sau, mai plastic, o autostradă în deșertul spiritual de azi, către o oază cu frumoase cadâne și alese mâncăruri și băuturi, care, de fapt, e un miraj.
Da, investiția în divertisment e foarte agreabilă la nivel individual, fiecare dintre noi ne simțim bine când consumăm divertisment. Societal însă, mergem direct în zid, pentru că nu alocăm suficientă energie transferului de cunoaștere și producerii de cunoaștere. Dacă nu mă credeți, căutați să vedeți câtă putere de calcul e folosită în industria porno versus puterea de calcul folosită în cercetare medicală. Altfel spus nu folosim cum trebuie instrumentul numit internet. La fel ca energia atomică: una e dacă faci din ea electricitate, așa cum a fost făcut cu imprimeria, alta dacă faci bombe nucleare, așa cum facem noi azi cu internetul.
De fapt aici e și sarcina cea mai importantă a politicienilor din lumea occidentală: cum să determine popoarele lor să folosească fabuloasa autostradă a internetului pentru a merge înspre cunoaștere, nu preponderent înspre divertisment? Conexiuni avem, device-uri avem, conținuturi avem. Nu avem suficientă dorință de a învăța, pentru că educația nu mai este văzută ca un ascensor social. Și nu mai e văzută ca un ascensor social din cauza politicienilor pentru care educația e doar un blabla electoral. Dar nu vă faceți nicio speranță: sunt prea proști să își dea seama de misiunea lor, pentru că și politica e, pentru ei, o formă de divertisment. Iar îndobitocirea accelerată din jur nu îmi arată nimic bun…
P.S. Vă invit să citiți The False Prophecy of Hiperconnection, How to Survive the Networked Age, de Niall Ferguson.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
