Micile noastre patrii


Înainte de a fi abstracţia pe care o invocă, sforăitor, demagogii, patria din inima noastră este o colecţie de mici patrii. Ea este însumarea de nostalgie şi de emoţie, însumarea de dor şi de nelinişte care ne leagă de locurile şi de oamenii fără de care nu am fi decât o pastă amorfă.

 

Această adunare de mici patrii este ceea ce ne dă tăria de a merge mai departe, atunci când tenacitatea disperării ne poate ispiti. În această reunire organică şi delicată de mici patrii ne repliem, atunci când asaltul minciunii şi al imposturii devine aproape insuportabil.

Iar această lume de mici patrii în care ne instalăm este expresia insulelor de solidaritate spontană evocate de Edmund Burke în paginile sale memorabile. Micile patrii sunt spaţiile în care tradiţiile modelându-ne se afirmă, asemeni unui râu ce se iveşte mai întâi timid, spre a se lărgi în delte maiestuoase. Micile patrii sunt un simbol discret şi tenace al apartenenţei noastre la altceva decât la eternul prezent al postărilor de pe facebook. Micile noastre patrii, uneori timide,şui ori sărace, sunt parte din moştenirea pe care o primim, spre a o duce mai departe, către un viitor întemeiat pe sentimentul nostalgiei.

Micile noastre patrii sunt cele pe care statul omnipotent, animat de vocaţia geometrică a nivelării în numele progresului, a încercat şi încearcă să le strivească, spre a face loc lumii perfecte şi anonime de automate umane. Planificarea, îndoctrinarea, progaganda, educaţia gregară, masificarea culturală sunt tot atâtea concepte ce desemnează acelaşi rău originar: tentaţia de a reduce la invariant a ceea ce este diversitate organică, matrice a individului şi materie a comunităţilor.

În varii forme, stânga şi dreapta radicală au purtat în veacul trecut teribile campanii destinate să elimine, definitiv, înrădăcinarea ce acordă identităţii ancoră şi viitor. Cu fiecare om asasinat, cu fiecare comunitate decimată, cu fiecare casă sau cartier devastate, cu fiecare credincios care se află în faţa martiriului pentru că refuză deificarea statului, micile noastre patrii au fost din ce în ce mai vulnerabile şi mai fragile. Ele sunt atacate de cei care, seduşi fiind de perfecţiune, nu pot privi pe cei din jurul lor decât prin lentile procustiene.

Micile noastre patrii, atât de dispreţuite de cei care visează la măreţia proiectelor grandioase, sunt cărămizile care ne permit accesul la sens şi la continuitate. În acest mici patrii de sunete şi de cuvinte, de locuri şi de dor salăşluieşte sufletul cu care noi nu încetăm să conversăm, de-a lungul vieţii noastre. În acest dialog cei care au fost se află alături de cei ce sunt, pentru că micile noastre patrii trec dincolo de timp, întinzând punţi şi îmblânzind moartea. În micile noastre patrii domneşte armonia nostalgiei, ca un semn că nu trebuie să distrugem creator şi fanatic spre a atinge fericirea colectivă. În micile noastre patrii, soarele luminează peste un pământ ce durează, dincolo de vieţile noastre. Arta, credinţa, iubirea sunt căile prin care ajungem la aceşti sori ce ne dăruiesc posibilitatea seninătăţii.

Micile noastre patrii sunt cele despre care ne aducem aminte în clipele în care ne gândim la patrie. Ele dăruiesc patriei concretul unei fotografii inundate de dragoste şi de dor. Revenirea în micile noastre patrii este încărcată de bucuria lui Ulise în drum spre Itaca: pentru fiecare dintre noi, locurile spre care ne îndreptăm, paginile pe care le recitim, muzica pe care o reascultăm, umbrele pe care le invocăm, animalele care ne înconjoară cu nesfârşita lor tandreţe, toate acestea sunt patria în care alegem să locuim.

Micile noastre patrii nu pot să moară. Asemeni tărâmului din povestea lui Michael Ende, micile noastre patrii trăiesc atâta vreme cât sunt visate şi invocate, cu verbul dorului. Materia lor este materia din care ne ivim noi înşine. Micile noastre patrii ne acompaniază, cu freamătul lor melancolic, sfidând anii, indiferente la moarte, indiferente la uitare, alături de noi, asemeni unui dublu de care nu ne putem despărţi, niciodată.

 

Articol apărut şi în MarginaliaEtc.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.