Manifestaţie pentru o Timișoară europeană, fără șovinism, fără xenofobie, fără antisemitism

Câteva zeci de timişoreni, intelectuali şi membri ai societăţii civile, au participat marţi, 6 aprilie, la o manifestație pașnică sub deviza „Timișoara europeană: fără șovinism, xenofobie, antisemitism”.

Apel la toleranţă, semn de solidaritate

Manifestaţia a fost organizată în replică la protestele de zilele trecute, declarate ca fiind împotriva măsurilor sanitare îimpuse de pandemie, dar care, prin lozincile scandate, violent-xenofobe, fără nimic în comun cu spiritul acestui oraș multietnic, amintesc de perioade negre ale secolului trecut. A fost, în același timp, un semn de solidaritate cu personalul medical transformat, in corpore, în țintă a unor campanii ale urii.

Organizatorii spun că au recurs la această formă de protest pentru că Timișoara trece prin vremuri dificile, ca țara întreagă, de altfel. Pentru că, la umbra oboselii, însingurării și greutăților economice venite odată cu pandemia, grupări obscure au coborât în spațiul public agitând limbajul urii. Pentru că pe străzile Timişoarei s-au auzit amenințări antisemite, sloganuri șovine, antimaghiare, anti-rroma și anti-europene. „Sunt demonii pe care România i-a cunoscut  deja în trecut, retreziți de forțe ce se hrănesc din scandal și violență, iar prețul plătit de-a lungul timpului a fost uriaș”, atrag atenţia organizatorii manifestaţiei.

Participanţii au avut pancarte inscripţionate cu mesajele: „Cultură, nu ură”, „Fobie la xenofobie”, „Stop balaurului antisemit şi şovin”, „Timişoara, oraş deschis”, „Respect pentru medicii aflaţi la datorie”.

Am văzut la acest eveniment – unul civic, apolitic, asumat de un grup de persoane publice din Timişoara, reprezentante ale societăţii civile – profesori universitari, scriitori, artişti, artişti plastici, avocaţi, medici. Am întrebat câţiva participanţi la eveniment de ce participă la manifestaţie.

Viorel Marineasa, scriitor, fost profesor universitar: „Ce s-a întâmplat zilele trecute în faţa locuinţei primarului Dominic Fritz, unde au fost strigate lozinci absolut odioase, nu este deloc în spiritul Timişoarei. Nu credeam să prind asemenea vremuri… Mă tot întreb cine au fost acei indivizi şi de ce au ales această formă huliganică de a protesta. Din ce am auzit, unii dintre ei nici nu ştiau de ce se află acolo. Asemenea elemente, care se asamblează gregar, sunt un semn prost pentru democraţie. Dacă vrei să protestezi, există forme civilizate. Cei în drept ar trebui să depisteze cine au fost cei care s-au dedat la astfel de acte.”

Mircea Mihăieş, scriitor, profesor universitar: „Mă aflu aici pentru a reaminti câteva adevăruri despre care credeam că sunt asumate de toți cei care trăiesc în Timișoara: ideea de civilitate, de rațiune, de toleranță, de bun-simț și de respect pentru democrație și diversitate. Am constatat că lucrurile nu stau chiar așa cum credeam eu. Sunt oripilat că în orașul meu se pot auzi – chiar dacă la adăpostul întunericului – lozinci antisemite, xenofobe și îndemnuri deșănțate la violență. Așa ceva nu poate fi tolerat! Avem datoria morală de a protesta împotriva primitivismului obtuz și a revenirii fiarei extremiste – de stânga și de dreapta. Vrem o Timișoară a armoniei și a pluralității, nu una a barbariei și sălbăticiei pe cât de incultă, pe atât de brutală.”

Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara: „Timişoara se mândreşte cu multe lucruri, dar poate cel mai mult cu ceea ce numim spiritul Timişoarei. Acest spirit al Timişoarei nu înseamnă altceva decât să fim împreună, diferiţi cum suntem, şi să luptăm împotriva celor care încearcă să ne dezbine. Acum 30 de ani, în 11 martie 1990, în ziua lansării Proclamaţiei de la Timişoara, în Piaţa Operei se vorbea despre toleranţă. Trei zile mai târziu, la Târgu Mureş aveau loc acele evenimente de care ne aducem aminte cu tristeţe. Iată că acum, după 30 de ani, la proteste declarate ca fiind împotriva purtării măşti am auzit «Afară cu ungurii din ţară!»…”

Filip Petcu, restaurator, cadru universitar: „Sunt aici pentru a manifesta împotriva manifestărilor xenofobe care au prins formă recent şi în Timişoara. Este trist că s-a ajuns la astfel de fapte şi este reprobabil că partidele politice din România nu au condamnat public aceste acte până astăzi.”

Robert Şerban, scriitor: „Am venit să protestez paşnic împotriva xenofobiei care, iată, se întâmplă să aibă excese şi în Timişoara. E un semnal de alarmă pe care se cade să-l tragem, mai ales că suntem într-un oraş unde lucruri din acestea nu s-au petrecut de foarte, foarte mult timp, din comunism, din anii 50-60. E bine să fim împreună într-o formă de protest paşnică, pentru a atrage atenţia asupra acestor jenante ieşiri.”

Daniel Vighi, profesor universitar şi scriitor: „Am venit să îmi exprim protestul faţă de xenofobie şi antisemitism, care nu sunt specifice Timişoarei, pentru a susţine valorile democraţiei, pentru a fi alături de întreg corpul medical din ţară. Libertatea pentru noi, timişorenii, a însemnat şi continuă să însemne dorinţa de a trăi în diferenţă cu toleranţă şi înţelegere. Timişoara trebuie să rămână ce a fost dintotdeauna: un standard democratic al României.”

Medic ATI Dorel Săndesc, mesaj către protestarii care au numit doctorii „asasini”: „Dacă veţi ajunge să aveţi nevoie de noi, vă vom îngriji cât putem de bine”

La eveniment a participat şi medicul Dorel Săndesc, şeful secţiei Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Timişoara. Acesta spune că manifestaţia de solidaritate ajută corpul medical să nu se simtă singur în faţa acestei încercări fără precedent: „Personalul medical din România este supus unei campanii teribile de injurii, de agresiune, de jigniri. Suntem numiţi «criminali», «hoituri», «escroci», «şpăgari» – acestea sunt cuvintele care se revarsă asupra noastră dintr-o parte a societăţii româneşti, partea întunecată a ei.”

Dorel Săndesc spune că nu reprezintă „o armată de îngeri”, că medicii sunt oameni cu slăbiciuni şi cu păcate, ca fiecare dintre noi, că există unii care fac abuzuri, care deviază de la deontologia medicală, dar menţionează că, în marea lor majoritate, sunt primii care doresc ca aceste lucruri să fie sancţionate, tocmai pentru a nu arunca o umbră nedreaptă asupra întregului personal medical.

Dorel Săndesc atrage atenţia asupra sindromului de bornout care caracterizează personalul medical şi care există peste tot în lume: „Suntem cei care lucrăm în cea mai grea meserie din lume; aceasta este concluzia unor studii internaţionale care arată că meseria cu cel mai înalt grad de încercare, de stres, de depresii, chiar tentative de suicid, este meseria de medic şi, în special cea de reanimator. (…) Iată, chiar zilele acestea, sufletul tânăr şi sensibil al unui coleg de mare perspectivă, şef de promoţie, a cedat, iar Vlad a plecat dintre noi…”

Foto: Revista Politici de sănătate

În plus, spune el, în sistemul medical românesc încercările sunt mai mari decât în alte ţări, „pentru că noi, şi în timpuri normale, lucrăm cu cel mai mic număr din Europa de medici şi asistente raportat la numărul de cetăţeni. În acest an am reuşit, prin diverse programe, să dublăm numărul de paturi dotate din ATI, dar personalul a rămas acelaşi. În spitalele româneşti tot timpul sunt lipsuri, suntem constant pe ultimul loc din Europa în privinţa finanţării sistemului sanitar. Niciun partid nu a reuşit să ne mişte de pe acest ruşinos loc ultim, ceea ce reprezintă, pentru noi, un stres suplimentar”.

Medicul Dorel Săndesc are şi un mesaj pentru cei care, în ultimul timp au strigat pe străzi ori pe reţelele de socializare, cu referire la medici, „Asasinii”, i-au comparat cu medicul nazist Josef Mengele, au dat năvală în spitale, strigând „Moarte medicilor!”: „Dacă, Doamne fereşte!, veţi ajunge să aveţi nevoie de noi, chiar dacă pe fruntea voastră ar sta scrise toate injuriile pe care ni le-aţi adresat, vă vom îngriji cât putem de bine. Pentru că asta am învăţat. Vă vom îngriji, pentru că cei mai mulţi dintre voi sunteţi de fapt nişte suferinzi, manipulaţi grosier pe fondul unei lipse de educaţie, de cultură şi al unei civilizaţii precare. (…) Ce aţi făcut voi cu această campanie aţi distrus singura punte pe care o puteţi parcurge atunci când aveţi nevoie de sănătate şi de viaţă. Podul de piatră s-a dărâmat, a venit valul de ură şi l-a luat. Dar noi trebuie să tratăm şi această molimă a societăţii româneşti, nu trebuie să răspundem în acelaşi mod, trebuie să ajutăm societatea noi, doctorii, să o vindecăm  şi de această boală.”

Vasile Popovici: „Suntem aici să respingem răspicat exprimarea urii, promovată de forțe obscure de sorginte neolegionară”

Iniţiatorul acestui eveniment, profesorul universitar Vasile Popovici, fost ambasador şi consul al României, a citit un manifest prin care se respinge exprimarea urii şi se face un apel la toleranţă:

„Suntem aici, în această zi de 6 aprilie, în număr limitat de regulile sanitare, pentru a ne reaminti că orașul nostru a învins în Decembrie 1989 tocmai fiindcă timișorenii au știut să se unească dincolo de etnie, credință și cultură. Una din cheile victoriei noastre asupra unui regim criminal a fost fraternitatea fără bariere. Am strigat spre cerul Timișoarei numele unirii și am fost ascultați: «unitate, unitate!» Asta s-a auzit pe străzile revoluției și așa s-a consemnat în punctul 4 al Proclamației de la Timișoara, document ce a dezvoltat nevoile noastre ultime din acele zile fără pereche.

Timișoara trece și ea prin vremuri dificile, precum țara întreagă.

Suntem aici fiindcă, la umbra oboselii, însingurării și greutăților economice venind odată cu pandemia, grupări obscure coboară în spațiul public și agită limbajul urii.

Suntem aici fiindcă se aud vechi amenințări antisemite, se agită slogane șovine, antimaghiare, anti-rroma și anti-europene. Sunt demonii pe  care România i-a cunoscut  deja în trecut, retreziți de forțe ce se hrănesc din scandal și violență, iar prețul plătit de-a lungul timpului a fost uriaș.

Foto: Constantin Duma

Aceste zile au cunoscut și aberația, până acum nemaiîntâlnită, a protestelor contra medicilor ce înfruntă direct pericolul contaminării.

În Timișoara, sălbăticia a dus în miez de noapte protestele până sub geamurile primarului spre a-și urla șovinismul.

Din păcate, partidele politice locale au ales să nu se exprime, din teamă, din calcul meschin sau dintr-o eclipsă a rațiunii.

De aceea suntem aici, ca să ne exprimăm noi, reprezentanți ai societății civile, spre a apăra onoarea orașului nostru umilit de barbaria celor puțini. Societatea civilă dorește civilitate, înțelegere și pace socială. Avem nevoie de ele mereu – și cu atât mai mult în vremuri când semenii noștri cad răpuși de boală sau luptă cu ea în chiar aceste momente.

Am  crescut în spațiul bănățean cu firescul toleranței, al înțelegerii   interetnice și al deschiderii spre cultura și limba celuilalt. Istoria, prezentul și viitorul nostru, de aici și de pretutindeni, nu se pot imagina decât în acest fel.

Suntem aici să respingem răspicat exprimarea urii, promovată de forțe obscure de sorginte neolegionară. Suntem aici pentru a ne reaminti cine suntem. Din casele noastre tăcute, din căminele timișorenilor tulburate de cei care folosesc cuvintele unui decembrie însângerat și le răstălmăcesc sensul batjocorind ideea de libertate, aducem acest mesaj de respect pentru Timișoara, deopotrivă românească și europeană.”

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News