Măciuca lui Dragnea


brandusa armancaDrag i-ar fi liderului actual al PSD să aibă la îndemână o măciucă, fiindcă vin alegerile și nu strică încă un instrument de intimidare.

 

Internauții s-au supărat cel mai tare pe Dragnea pentru insistenţa cu care a împins spre vot Legea privind promovarea demnității umane și a toleranței față de diferențele de grup, poreclită „legea defăimării sociale“. Câteva mii de cetăţeni au semnat o petiţie online, câteva sute au ieşit în oraşe să protesteze, presa a semnalat primejdiile unei astfel de legi, ONG-uri precum Centrul pentru Jurnalism Independent, ActiveWatch şi Convenţia Organizaţiilor de Media au trimis observaţii la comisiile parlamentare, dar, una peste alta, o nemulţumire crescândă s-a instalat în societate. Oamenii n-au uitat că există în Constituţie articole care garantează libertăţi de care românii se bucură de numai un sfert de veac, după 40 de ani de cenzură: 1) libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile; 2) cenzura de orice fel este interzisă, prevede art. 30.

Protestele au avut un efect parţial, s-au scos din proiect referirile la politicieni și oameni de afaceri ca grup, dar mediul virtual a rămas în chestiune. Facebook şi celelalte rețele sociale sunt în continuare vizate, fiind, ce-i drept, spaţii publice de exprimare, cum a stabilit inclusiv justiţia română. S-a revenit la amenzi mai mici, după ce parlamentari ai UDMR au propus sancţiuni sporite de la 60.000 lei la 100.000 lei pentru defăimarea unor comunităţi.

Dacă s-ar aplica legea defăimării sociale, cu care Dragnea vrea să rupă gura Europei, aceasta fiind în concepţia iniţiatorului un „model pro-activ pentru asimilarea la nivelul societății românești a principiilor și valorilor privind demnitatea umană și toleranța față de diferența dintre grupurile sociale“, atunci un întreg departament înfiinţat în interiorul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării ar urmări cine ce spune pe Internet, la televiziune, la radio sau oriunde în public, despre „grupurile sociale“.

Definiţia defăimării sociale e și ea interpretabilă, referindu-se la „fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un grup social“. Vreo 14 clienţi politici – de-ai PSD, PNL, UDMR, UNPR etc. – ar sta cloșcă pe bugetul de trei milioane de lei, luând în vizor cu precădere inamici, presa rebelă, critici ai unor fenomene de corupţie. Ca și Simona Ionescu într-un articol din Evenimentul zilei, cred că temerea e justificată, fiindcă România este, vorba lui Dragnea, „un model“ de distorsiune a legilor subminate de ambiguităţi și de norme de aplicare secrete.

Drag i-ar fi liderului actual al PSD, fie și cu sabia lui Damocles a unei condamnări definitive mai aspre pentru falsifica¬rea alegerilor trecute, să aibă la îndemână o măciucă, fiindcă vin alegerile și nu strică încă un instrument de intimidare (în caz că rămâne vreun ziarist necumpărat), în afara armatelor de postaci și „troli“, a propagandiștilor tocmiţi, a sondajelor false etc. Până la urmă, prevederile legii sunt convenabile pentru partide și politicieni, chiar dacă PNL face acum opoziţie, uitând că a susţinut proiectul în fazele anterioare de elaborare.

După amendamente și amputări, nu se mai știe ce apără legea lui Dragnea, ce fel de grupări incerte vizează iniţiatorul, fiindcă însăși definirea acestora e confuză: „categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică, orientare sexuală, origine socială, avere, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA“.

Cei care se bat pentru proiect în presă, pe la talk-show-uri îi acuză pe cei care nu o susţin că n-au citit legea, că nu pricep nimic sau că vor liber la calomnii, jigniri, înjurături în spaţiul public. Polemica asta parcă sună a „defăimare socială“, nu-i așa?

 

Articol publicat şi în Revista 22.

 


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.