Liant între „războiul sfânt” şi siguranţa naţională a României

Preşedintele Klaus Iohannis este pus în faţa unei situaţii cu care nu e de joacă. Prin numirea lui Sevil Shhaideh la vârful Guvernului, România ar putea avea o mare vulnerabilitate în sistemul de siguranţă naţională.

Scriam, cu puţine zile în urmă, când indiciile duceau spre nominalizarea condamnatului penal Liviu Dragnea pentru funcţia de premier, că declanşarea unei crize politice, indiferent de forma pe care o va avea aceasta – fie dizolvarea Parlamentului şi declanşarea de alegeri anticipate, fie suspendarea preşedintelui – ţine strict de PSD. Care, apreciam, ar fi putut-o preveni, optând pentru responsabilitate şi respect pentru instituţiile statului, pentru popor, în defavoarea iresponsabilităţii şi cutumiarei aroganţe. Iar PSD a părut că evită, în ultimul moment, o astfel de situaţie, venind cu o alternativă. Pe motiv că, aflam chiar de la cel care se visase premier: „Nu am vrut să forţez o lege pentru a fi eu prim-ministru”. E vorba de Legea 90/2001, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, care interzice, prin art. 2, ca o persoană condamnată penal să poată deveni membru al Guvernului.

Numai că alternativa PSD, susţinută de ALDE, Sevil Shhaideh – la care liderul social-democrat Liviu Dragnea a anunţat ritos că nu renunţă –, nu este mai bună. Din alte motive. Dacă tinicheaua care zornăie în urma lui Liviu Dragnea este condamnarea sa penală, fie ea şi cu suspendare, în cazul lui Sevil Shhaideh lucrurile se anunţă şi mai complicate. Şi nu pentru relaţia sa apropiată cu baronii PSD de Constanţa, Nicuşor Constantinescu şi Radu Mazăre, ambii, cu grave probleme judiciare. Nici pentru „încuscrirea” sa cu Liviu Dragnea. Nici pentru faptul că a fost pupila liderului social-democrat în Ministerul Dezvoltării, de unde, întru fidelizarea baronilor şi baronaşilor de partid, se direcţionează banii de la buget spre teritoriu. Deşi toate aceste motive – şi cumulat, şi separat –, sunt de natură să ridice ele însele serioase semne de întrebare faţă de viitoarea conducere de facto a Guvernului şi de modul în care va fi făcută aceasta. Şi, totuşi, acestea par să pălească în faţa altora.

Ceea ce e mai grav în biografia doamnei Shhaideh ţine de apropierea soţului său, de origine siriană, Akram Shhaideh, de regimul dictatorului Bashar al-Assad, acuzat de comunitatea internațională de crime de război. „Pe conturile sale de socializare, Akram Shhaideh, de origine siriană, transmite mesaje pro-Assad, folosește simbolurile loialității față de regimul de la Damasc și critică atât rebelii, cât și liderii arabi și vestici care susțin revoluția siriană. (…)Tot pe conturile sale de socializare, Akram Shhaideih a apreciat și distribuit postările paginii «Doar Dumnezeu, Siria și Bashar». În această postare, el distribuie un articol în care se susține că liderul Hezbollah, grupare considerată teroristă de UE și SUA, duce «războiul sfânt»”, scriu jurnaliştii de la Rise Project.

Nu este clar acum până unde merge simpatia soţului prezumtivului viitor premier al României faţă de regimul Bashar al-Assad, nici faţă de Hezbollah şi „războiul sfânt”. Sau dacă e vorba doar de simpatie.

Ceea ce pare clar în momentul de faţă este că, prin această numire la vârful Guvernului, România ar putea avea o mare vulnerabilitate de siguranţă naţională. Din postura de prim-ministru, d-na Shhaideh va deveni automat vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării – instituţie care organizează şi să coordonează unitar toate activităţile ce privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională – şi va trebui să primească certificat ORNISS, care îi conferă acces la informaţii clasificate. Şi nu doar informaţii naţionale clasificate, ci şi informaţii NATO clasificate. Or, una dintre situaţiile de incompatibilitate, prevăzute de lege (HG 585/2002, privind aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România), se referă la posibilitatea ca posesorul certificatului ORNISS să fie „supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea genera vulnerabilităţi exploatabile de către serviciile de informaţii ale căror interese sunt ostile României şi aliaţilor săi.”

Nu întâmplător a anunţat, azi, preşedintele Klaus Iohannis, că amână, până după Crăciun, desemnarea premierului. Ci pentru că a fost pus de Liviu Dragnea şi PSD în faţa unei situaţii cu care nu este de joacă. Nu este exclus ca dl Iohannis să refuze desemnarea lui Sevil Shhaideh ca prim-ministru. Şi dacă se va ajunge aici, nu va fi pe motiv de orgolii politice, ci pe motiv de o posibilă serioasă breşă în sistemul de siguranţă naţională şi în relaţia cu SUA, partenerul strategic al României.

Dacă informaţiile pe care le va obţine preşedintele îl vor opri să semneze această numire şi dacă Liviu Dragnea nu va ceda şi nu va propune un alt nume pentru funcţia de premier, se poate ajunge la dizolvarea Parlamentului şi declanşarea de alegeri anticipate. (Potrivit art. 89 din Constituţie, dacă Parlamentul nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi respinge două astfel de solicitări, preşedintele poate să dizolve Parlamentul, după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare). Dar se poate ajunge şi la suspendarea preşedintelui. Chiar şi în lipsa încălcării Constituţiei de către şeful statului; Liviu Dragnea şi PSD – la fel, prietenii lor din ALDE – au experienţă în acest sens. Dacă se va ajunge la acest scenariu, iar Klaus Iohannis va fi suspendat din funcţie, mai rămâne doar speranţa că majoritatea românilor nu vor face jocul lui Liviu Dragnea & comp., la un eventual referendum pentru demiterea preşedintelui.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News