Diversiunea lui Liviu Dragnea


Un lider politic controversat, condamnat penal, al cărui partid a politizat până la destabilizare instituţii pilon din arhitectura de siguranţă naţională şi a împins România într-o situaţie extrem de gravă şi pe plan naţional, şi internaţional – comparabilă cu Mineriada din iunie 1990 –, încearcă să schimbe, cu ajutorul uneia dintre oficinele Puterii, agenda publică şi să deturneze atenţia de la subiecte reale, de o gravitate incalculabilă în momentul de faţă.

 

De ieri seară, atenţia în media şi pe reţelele de socializare este îndreptată spre tentativa de asasinat care, susţine Liviu Dragnea, l-ar fi vizat. „Am avut anul trecut în aprilie o tentativă de a fi omorât. Au venit patru străini în România, cazați la Athenee Palace. Am scăpat. Asta nu înseamnă că o să-mi iau pază. Suntem într-un stat parțial mafiot. Statul paralel este o mafie. Am aflat cine i-a plătit, dar nu pot să spun asta. E un om foarte celebru, un nume”, declară, mai zâmbind, mai uitându-se pe lângă cameră, dl Dragnea. Întrebat dacă este vorba despre Soros, spune, eschivându-se de la un răspuns inechivoc: „Eu nu mă gândeam la el. El se gândea la mine”.

Dacă lucrurile ar sta aşa, ar fi extrem de grav: tentativei de omor premeditat i s-ar adăuga circumstanţe agravante şi anume poziţia de număr trei în Statul român şi funcţia de şef al partidului de guvernământ şi acuzaţiile îndreptate spre servicii de informaţii (componentă a statului paralel, această sintagmă-mantră pentru actuala Putere, acuzat de toate relele din ţară) cum că acestea nu ar fi străine de implicarea într-o tentativă de omor la nivel înalt.

După toate indiciile, nu este decât o manipulare de cea mai joasă speţă la care Liviu Dragnea se dedă cu o inconştienţă care îngrozeşte. De ce veridicitatea acestei afirmaţii este sub un imens semn de întrebare? În primul rând, frapează detaşarea cu care dl Dragnea a rostit această frază: „Ştiu că s-a cercetat. Mai departe nu ştiu.” Cum să nu ştii, cum să nu fii interesat de cursul unei anchete penale ce vizează ameninţarea la propria viaţă? Apoi, dacă lucrurile ar fi stat aşa cum susţine, de ce nu a vorbit public, la vremea respectivă, despre acest lucru? Ce instituţii a sesizat? Serviciul Român de Informaţii anunţă că nu a primit nicio sesizare oficială din partea dlui Dragnea. Adică, faci tapaj când e vandalizat un sediu de partid şi nu scoţi un cuvânt despre asasini plătiţi să-ţi ia viaţa?

„Devoalarea” acestei informaţii, într-o emisiune transmisă în direct – la o televiziune de casă, de unde au mai fost lansate fumigene, teorii conspiraţioniste şi atacuri fără fundament la adresa oponenţilor – este, fără dubii aş spune, o strategie vicleană de abatere a atenţiei publice de la subiectul fierbinte al zilei, care ar trebui să fie şi subiectul anului, al mandatului actualei coaliţii de guvernare, şi anume violenţele comise de Jandarmerie (Parchetul va dovedi – să sperăm – dacă premeditate şi dacă sub coordonarea unei protejate a lui Liviu Dragnea, Carmen Dan). Evenimente care au fost urmate de încercări de diminuare a gravităţii faptelor. De minciuni şi manipulări publice la care au recurs voci din aparatul de stat – de la purtători de cuvânt ai Jandarmeriei şi şefi ai acestei instituţii, până la ministrul de Interne. De lipsă de demisii şi demiteri, ceea ce indică faptul că nimeni nu-şi asumă responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat. De dezinformări, inclusiv ale Comisiei Europene, la care s-a dedat şi premierul Viorica Dăncilă. De lipsă de transparenţă din partea Jandarmeriei şi a Ministerului de Interne. De indicii că se încearcă intimidarea procurorilor militari care instrumentează cazul; cu o celeritate suspectă, Inspecţia Judiciară din cadtul CSM a început cercetarea prim-procurorului Parchetului Militar Bucureşti, Ionel Corbu, pe motiv că acesta s-ar fi antepronunţat. Antepronunţarea însemnând o declaraţie pe care ar face-o orice om care respectă regulile unui stat de drept: „În opinia mea, sub nicio formă actele de agresiune exacerbate nu se justifică atâta vreme căt existau multiple modalităţi de estompare a unor demersuri care au degenerat sau care urmau să degenereze.”

Citeşte şi: Minciunile premierului Viorica Dăncilă către Comisia Europeană

Atenţia opiniei publice şi a media trebuie să rămână focusată nu pe astfel de fumigene lansate de Liviu Dragnea, de oameni din camarila lui politică sau din laboratoarele de comunicare ale Puterii, ci pe ancheta privind violenţele Jandarmeriei. Pentru că trebuie să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat în 10 august. Cine este responsabil de actele de violenţă comise asupra a sute de victime nevinovate, paşnice – inclusiv copii şl femei –, gazate şi bătute. Cine au fost instigatorii violenţelor împotriva jandarmilor, dacă aceştia au fost organizaţi şi infiltraţi şi de către cine. Să aflăm dacă represaliile forţelor de ordine au fost o acţiune premeditată (şi există indicii de premeditare, un exemplu fiind ascunderea sub bandă izolatoare a indicativului de pe căști, pentru a nu putea fi identificați). De ce raportul Jandarmeriei referitor la aceste evenimente a fost clasat, ca secret. Ce probe oficiale aduc vocile din PSD, inclusiv Liviu Dragnea, care invocă o tentativă de lovitură de stat, pentru că acestea sunt informaţii foarte grave.

 Citeşte şi: Întrebări fără răspuns după Jandarmeriadă

„Jandarmeriada” nu trebuie să aibă soarta „Mineriadei”, anchetă nefinalizată după aproape 30 de ani de la comiterea faptelor, cu care pare să aibă în comun infiltrarea de provocatori, represaliile împotriva protestatarilor paşnici, orchestrate de oameni din instituţii ale statului, încercarea de compromitere a opoziției stradale prin propagandă deșănțată şi dorinţa unor oameni ai Puterii de muşamalizare a anchetei.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.