Despre claritate morală și asumarea eticii responsabilităţii
Am spus-o şi o repet: opusul clarităţii morale e paralizia simţului realităţii, igrasia amorală, complacerea în „staţi să vedeţi”, FSB e criminal, dar nici CIA nu-i „uşa de biserică”. Sunt lucruri care trebuie afirmate răspicat, fără ocolişuri, paranteze şi ambiguităţi: regimul putinist este unul fundamental mincinos.
Totul este fabricaţie, născocire, joc de oglinzi. Totul este fals, apocrif, specios. Vorbesc aici despre o dictatură teroristă, o profitocrație cleptocratică şi parazitară care îşi anihilează oponenții interni şi organizează masacre în masă împotriva civillor ucraineni. Un aparat propagandistic cel puţin la fel de vicios şi de pervers precum cel din vremea lui Andrei Jdanov şi Mihail Suslov.
Să încerci să „nuanţezi” aceste adevăruri factuale e o poltronerie dezgustătoare. O infamie. Nu se poate purta o discuţie raţională cu cei care dispreţuiesc raţiunea. Pentru Vaclav Havel, coşmarul postcomunist constă în supremaţia cinismului, a nemerniciei şi a demagogiei. Sunt cele trei patologii (la care, fireşte, se adăugă şi altele precum fariseismul, oportunismul, parvenitismul, lichelismul) care, asemeni unor paraziţi, blochează necesara transparență a democraţiei. În absenţa clarităţii morale spiritul democraţiei se sufocă. Spun spiritul democraţiei în sensul lui Max Weber din cartea esenţială a sociologiei moderne, Etica protestantă şi spiritul capitalismului.
Da, chiar există un Geist der Demokratie, nu e o nălucire, o himeră. Nu e vorba nici de purism, de rigorism, ori de absolutism etic. E vorba de pudoare, de bun-simţ, de bună-socotință. Claritatea morală înseamnă asumarea eticii responsabilităţii. Trăim în plină criză a noţiunii de adevăr. Să ne regăsim busola şi să ne străduim să nu confundăm punctele cardinale. Doar de noi depinde ca haosul să nu se eternizeze.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News