“Complotul contrarevoluţionar”

“Complotul contrarevoluţionar” a fost fabricaţia propagandistică menită să justifice înecarea în sânge a Revoluţiei Maghiare. Compusă de scribii de serviciu de la Moscova şi Budapesta, era o falsificare obscenă a adevărului istoric.

Când a apărut traducerea românească a acestei pseudo-Cărţi Negre, directorul Editurii Politice era Valter Roman, un ideolog stalinist preţuit de Gheorghiu-Dej şi de supraveghetorii sovietici ai exilului impus lui Imre Nagy şi apropiaţilor săi la Snagov. Vorbitor nativ de maghiară, Roman se cunoştea cu Nagy de la Moscova din anii războiului. Misiunea sa a fost să obţină de la liderul Revoluţiei Maghiare o “autocritică”; aceasta ar fi trebuit să probeze aberaţiile priving complotul. Fostul premier Nagy şi camarazii săi au refuzat cu demnitate capitularea.

Pentru Gheorghiu-Dej şi banda sa, lichidarea în iunie 1958 acestor “trădători” şi “renegaţi” (Imre Nagy, Pal Maleter, Miklos Gimes, Jozsef Szilagyi) era un triumf personal. Scăpase în iunie 1957 de hruscioviştii Iosif Chişinevschi şi Miron Constantinescu. Acum putea declanşa marea vânătoare de vrăjitoare împotriva celor care, oricât de timid, îndrăzniseră să se îndoiască de infailibilitatea şi să testeze posibilitatea unui minim “dezgheţ”.

Epurările din partid erau acompaniate de prigoană împotriva studenţilor contestatari (Timişoara, Cluj, Bucureşti, Iaşi) şi a intelectualilor (procesul Noica-Pillat, masivele “demascări” din uniunile de creaţie, înscenarea împotriva grupului Mihail Andricu, Miliţa Petrașcu, Jacques Costin, tenebroasa “afacere” Ioanid-Muşat-Sevianu-Obedeanu cu ale sale ramificaţii încă ne-elucidate), procesul Rugului Aprins, arestările în rândul intelectualilor maghiari şi germani, cazul Ana Novac. În excelenta ei carte despre revista Gazeta literară (1954-1968), apărută la Cartea Românească în 2014, Anca Luminiţa Marcu a examinat mizele politice şi morale ale frământărilor din acea perioadă.

P.S. Notă a Securităţii privitoare la Miliţa Petrașcu: “Petrașcu Miliţa, sculptoriță. n. 1892. În discuțiile purtate cu elementele care au format grupul ei de prieteni se dovedește a fi o dușmancă înrăită a regimului democrat-popular, a Partidului și a Uniunii Sovietice. Aproape în fiecare zi, la fiecare discuție pe care a purtat-o cu cineva în casa ei nu uită să calomnieze regimul nostru și să aducă cele mai murdare injurii partidului, conducătorilor săi și conducătorilor Uniunii Sovietice. Împreună cu soțul său și cu alte persoane ascultă regulat, în fiecare zi de mai multe, ori posturi de radio imperialiste, iar calomniile înregistrate le răspândea imediat multiplelor sale cunoștințe, născocite probabil de ea toate acestea având drept scop întreținerea speranței în ziua eliberării care o așteaptă să vină din Occident.”

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News