Gunoiul de sub covor
Drepturile omului nu sunt categorii abstracte. Ele definesc existenţa noastră cât se poate de concretă. Am condus Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Sunt în Raportul Final analize concludente, elocvente, temeinic documentate, ale încălcării drepturilor unor întregi categorii sociale şi etnice. Statutul de cetăţean era de fapt inexistent în acel sistem. Regimul era unul ilegitim şi criminal tocmai că pentru că batjocorea libertatea, demnitatea, dreptul de a fi tratat ca persoană morală şi că persoană juridică.
Era o cleptocraţie, o autocraţie şi, trebuie spus, o falocraţie. Abjecţie politică şi turpitudine morală. Toate sub egida “normelor eticii şi echităţii socialiste”. Femeile erau tratate ca instrumente de reproducţie şi, cum s-a întâmplat nu de puţine ori, de satisfacere a poftelor diverşilor mici, mijlocii sau mari potentaţi. Din PCR, din Securitate, din UTC, din UASCR. Cinismul se combină cu promiscuitatea. Corpul uman era transformat într-o marfă. Viaţa cotidiană în „socialismul de stat” era vulgară, umilitoare, deprimantă. Pentru femei, mai cu seamă. Homosexualitatea era criminalizata. Îndărătul puritanismului şi pruderiei oficiale, grămezi de murdărie toxică.
Marxism-leninismul de catedră ignora alienarea reală. Pontifii „socialismului ştiinţific” nu aveau treabă cu asemenea „bagatele”. Perorau despre umanismul comunist în timp ce multe studente treceau prin situaţii similare cu cele din filmul lui Cristian Mungiu despre avorturile din „Epoca de Aur”.
A venit Revoluţia. S-a putut, în fine, vorbi liber. Dar vechile reflexe, inhibitive şi prohibitive, au continuat să împiedice stoparea practicilor abuzive. Discuţia actuală are, în opinia mea, o valoare terapeutică. S-a adunat mult gunoi sub covor. E timpul să fie măturat. Prin rostirea adevărului. Prin cuvântul legii. Satirii lubrici trebuie demascaţi. Altminteri, traumele nu se vor vindeca, umilinţele vor continua.
Articol publicat şi în Contributors.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
