Close-up: “The Godfather”
Între Europa şi America, Naşul întinde o punte alcătuită din memoria pământului şi a răzbunării.
Trilogia lui Francis Ford Coppola este o tragedie americană. Sobră, dominată de un implacabil sens al destinului, colorată de trădare şi mustind de sânge, povestea lui Coppola este, în cele din urmă, o meditaţie în marginea acelui vis american ce devine, prin saga familiei Corleone, o succesiune de crime şi o suită de răzbunări teribile. Din panorama pe care noii-veniţi o contemplă de pe Ellis Island nu mai rămâne, către final, decât un peisaj devastat. Tot ceea ce este atins se preface în cenuşă.
Intrată în mit, evocată şi parodiată, trilogia lui Coppola reprezintă una dintre cele mai temerare tentative cinematografice de a oglindi creşterea şi decăderea unei familii şi a Americii înseşi. Şi poate că doar Once upon a time in America, al lui Sergio Leone, posedă aceeaşi intensitate a imaginilor şi aceeaşi complexitate de păcate omeneşti. Căci arta lui Coppola este una în care fuzionează cele două continente. Între Europa şi America, Naşul întinde o punte alcătuită din memoria pământului şi a răzbunării.
Tragedie americană, cronică a luptelor şi a rivalităţilor, Naşul coboară, pe firul timpului, spre acea Sicilie în care nimic nu pare să se schimbe. Nu este Sicilia lui Visconti din Ghepardul, melancolică şi stranie, ci este o Sicilie a sărăciei, a furiei şi a răzbunării, o Sicilie în care sângele strămoşilor îi îndrumă pe cei ce le sunt urmaşi.
Omagiu al unei întregi tradiţii, repertoriu de partituri actoriceşti memorabile, Naşul este replica pe care cinematograful o dă artei din care se hrăneşte. Finalul trilogiei, cu hipnotica întreţesere dintre Cavalleria rusticana şi crimele ce se acumulează, ca într-un crescendo, ilustrează polifonia lui Coppola şi geniul cu care retrezeşte la viaţă un spirit al locului. Moartea, cântecul, blestemul zeilor, toate se unesc în acest strigăt teribil cu care Michael Corleone întâmpină pierderea fiicei sale.
Naşul se dezvoltă, monumental, asemeni unui poem epic ce înghite vieţi şi epoci. Cinematograful se lărgeşte spre a cuprinde istoria, construind din materia imaginaţiei un edificiu al legendei.
Articol apărut şi pe LaPunkt.ro.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News