Bicicleta doamnei Dăncilă şi sfârşitul ordinii pesediste
Memorabilă prin grotescul ei, imaginea doamnei Dăncilă pedalând, elegant, pe noua ei bicicletă este emblema unui timp al imposturii triumfătoare.
Nimic nu este ceea ce pare în România de astăzi: corupţii oferă, în prime-time, lecţii de decenţă publică, în vreme ce contraperformanţa profesională este criteriul de promovare îmbrăţişat de partidul-stat. În tot acest decor, aventurile de campanie ale premierului demis nu mai pot surprinde. Politica autohtonă stă sub semnul inadecvării dublate de iresponsabilitatea demagogică.
Dar doamna Dăncilă este cu mult mai mult decât un personaj caricatural, distribuit într-un rol care îi este atipic. Doamna Dăncilă este expresia continuităţii cu un regim, regimul Dragnea, responsabil pentru cea mai spectaculoasă involuţie a României în materia stării statului de drept. Doamna Dăncilă este complicele cleptocratului care a încercat să reducă România întreagă la o feudă de judeţ bananier. Doamna Dăncilă este chipul ordinii politice feseniste ce parazitează de trei decenii această naţiune.
De aici, miza specială a alegerilor prezidenţiale care se apropie. Pentru PSD, atingerea celui de-al doilea tur reprezintă alternativa la irelevanţa electorală. Tentativa de a menţine Cabinetul demis în funcţiune până la proximul scrutin ţine de aceeaşi strategie a supravieţuirii. Fiecare zi pe care oligarhia pesedistă o mai petrece la guvernare este ocazia de a fideliza şi de a supralicita mita electorală. Demis, Cabinetul Dăncilă nu este mai puţin util pentru PSD. Prelungirea stării de fapt actuale nu poate servi decât reţelei de clienţi urmând a fi mobilizată la alegerile locale.
PSD este, iar regimul Dragnea a dovedit-o, cel mai redutabil şi tenace inamic al modernizării statului. PSD este, în structura sa, imposibil de reformat: reinventarea ca partid al stângii europene este incompatibilă cu ţesutul său organizaţional şi uman. Condiţia obligatorie pentru reintemeierea statului nostru este eliminarea temeliilor pe care s-a ridicat edificiul fesenist, o dată pentru totdeauna. Trimiterea în opoziţie a PSD nu este suficientă. Eradicarea subdezvoltării româneşti va conduce, inevitabil, la declinul şi la prăbuşirea ordinii pesediste. Reţelele clientelare de la nivel local sunt autentica resursă fesenistă. Un stat modern şi eficient trebuie să le destructureze, prin transparenţa actului de administrare şi de guvernare.
Spre a fi eficace, reformele viitoare trebuie să fie profunde şi ireversibile. Logica patronajului politic, logica sărăciei endemice, logica alocării arbitrare de resurse: iată ceea ce face din PSD un partid cu mult mai rezistent decât suntem pregătiţi să acceptăm. Reîntemeierea statului poate avea ca efect, pe termen mediu şi lung, dispariţia PSD, ca expresie a acestei patologii economice şi sociale. Claritatea direcţiei schimbării poate fi fatală fesenismului.
Iar acest declin istoric poate fi accelerat de alegerile prezidenţiale. Eşecul intrării în runda finală a complicelui lui Liviu Dragnea ar fi ocazia de a reafirma refuzul politicii fondate pe demagogie şi pe incompetenţa agresivă. Despărţirea de fesenism trece prin opţiunea ce poate fi realizată acum. Votul împotriva PSD este primul pas pe acest drum al emancipării României de sub tutela unui sistem cleptocratic. Schimbarea începe acum şi ea nu se va încheia decât prin refondarea statului şi redarea sa cetăţenilor pe care se întemeiază.
Articol apărut şi pe MarginaliaEtc.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News