Amintirea Ioanei Măgura Bernard

Ioana Măgură Bernard și Noel Bernard. Foto: Arhivă Andrea Bernard

Nicio biografie serioasă a lui Ceauşescu nu poate omite obsesia dictatorului legată de Radio Europa Liberă. Era una dintre acele puţine idei, dar fixe, care nu l-au părăsit până în ultima clipă. Ura sa pentru directorul Departamentului Românesc era viscerală.

Vocea, stilul, eleganța conceptuală, combinaţia de analiză riguroasă şi prezentare accesibilă au făcut din Noel Bernard obiectul unei mistuitoare adversităţi. Nu doar ideologică, ci şi psihologică. Incultura şi dicţia poticnită a tiranului contrastau cu arhitectură impresionantă a prozei politice a lui Bernard. Viziunea dictatorului despre socialism era monocromă, monopolistă, monolitică. Ceauşescu detesta spiritul critic, intelectualii şi Occidentul. Motiv de a-i detesta pe Noel Bernard, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca.

A fost Noel Bernard ucis? Moartea sa a fost extrem de rapidă. Un cancer galopant. Era pe locul 1 între cei pe care Ceauşescu îi voia lichidaţi. Iradierea persoanelor “indezirabile” era una din metodele securiste. Cu deplin respect pentru predecesorii şi succesorii săi, cred că Noel Bernard a stabilit şi ilustrat exemplar un canon jurnalistic comparabil cu acela al unor publicaţii vestice de prim rang. Noel ştia că ideile vor torpila sistemul ideocratic. Fiecare din editorialele sale era o lecţie de logică şi o invitaţie la gândire proprie, neviciată de bombastica frazeologie propagandistică.

Ioana a plecat spre celălalt tarâm acum doi ani. Părinţii ei s-au cunoscut cu ai mei. Noi am devenit prieteni după rămânerea mea în Occident. A fost o fiinţă frumoasă, bună la suflet şi a trăit în Adevăr.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News