Există în serviciile de informații complicități cu Rusia?

A iscat interpretări, controverse și acuzații în spațiul public o declarație a consilierului pentru securitate națională al președintelui Nicușor Dan, Marius Lazurca, dat că răspuns la o întrebare referitoare posibila existență în interiorul statului român a unei facțiuni care face jocurile Federației Ruse. Problema, însă, nu e la consilierul pe probleme se securitate al Președinției. Răspunsuri clare ar putea oferi anchete interne ale serviciilor de informații și un control extern profesionist al Parlamentului.

Ce a spus concret Marius Lazurca, întrebat fiind de Lucian Mândruță, în podcastul său: Unde suntem acum față de ruși, în establishmentul adânc, profund? Există ceva acolo care e de partea lor sau simpatizează cu ei? „Dacă e să așez în balanță toată experiența mea profesională, mi-e greu să găsesc argumente care să sprijine această ipoteză, și anume că, în adâncimile, în măruntaiele obscure, oculte ale statului român există o instalație care produce loialitate față de Federația Rusă, o mașinărie infernală care asociază ocult și deopotrivă strâns România la Federația Rusă. (…) Există în adâncul națiunii române o neîncredere față de Rusia care cred că face imposibilă sau, în orice caz, foarte dificilă nașterea acestui monstru ocult și care ar fi în legătură cu fenomene mai vizibile de pe scena politică”.

Cum se poate interpreta ceea ce a spus Marius Lazurca? În opinia mea, nu printr-o respingere categorică a acestei situații și prin faptul că ar fi de partea Rusiei, că ar fi un cal troian al rușilor, cum am citit unele opinii, mai cu seamă pe rețelele de socializare – unde, se știe, se poate spune orice fără o asumare a responsabilității. Cum pentru probarea lor nu există nicio dovadă, niciun argument logic, aceste afirmații rămân în registrul speculațiilor. Declarația consilierului prezidențial pe securitate națională aș citi-o în cheia rezervei. De la nivelul acestei funcții nu pot fi făcute declarații fără argumente, fără dovezi instituționale. Dovezi care, în momentul de față, nu există – cel puțin nu au apărut în spațiul public. Există bănuieli – poate că și domnul Lazurca le are – că în structura de apărare și securitate a țării sunt oameni care au pus umărul la ascensiunea lui Călin Georgescu în alegerile prezidențiale din noiembrie 2024, dar nu există probe privind implicarea lor, cu atât mai puțin privind o posibilă rețea subterană, un „stat paralel” care a acționat în favoarea lui. De altfel, o astfel de acțiune ar fi echivalat cu un act de trădare națională.

Problema este de ce nu avem un răspuns clar instituțional la această întrebare. Mă număr printre cei care am adresat întrebări oficiale și serviciilor de informații, și Administrației Prezidențiale cu privire la acest aspect. Mai jos sunt întrebările trimise de curând președintelui Nicușor Dan:

• După primul tur al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2024, în serviciile de informaţii au fost făcute anchete interne care să stabilească în mod clar dacă s-a ajuns în acea situaţie din cauza unor greşeli, a unor complicităţi, a unor carențe legislative sau din alte alte motive?
• Dacă au fost făcute anchete interne, care au fost concluziile şi măsurile dispuse?
• Dacă nu au fost făcute anchete interne, veţi dispune astfel de verificări.

Președinția a răspuns, previzibil, că, „în ceea ce privește administrarea unor anchete interne în cadrul serviciilor de informații, învederăm faptul că, potrivit prevederilor legale, controlul asupra activității Serviciului Român de Informații, a Serviciului de Informații Externe și a Serviciului de Telecomunicații Speciale este exercitat de Parlamentul României. (…) Controlul parlamentar are ca obiectiv inclusiv verificarea concordanței activității acestor instituții cu Constituția României și legile țării. Mai mult decât atât, în baza prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, precum și informațiile privind deliberările autorităților, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii.”

Nu știu ca în Parlament Comisia parlamentară pentru controlul activității SRI și cea pentru controlul SIE să fi cerut explicații privind o posibilă anchetă internă declanșată în interiorul celor două servicii. Am auzit doar voci ale Opoziției „suveranist”-georgiste care, în mod fals, echivalează această lipsă de răspuns cu inexistența dovezilor implicației Federației Ruse în procesul electoral în favoarea lui Călin Georgescu. Or, sunt subiecte diferite, deși parte a aceluiași tablou.

Dacă pe tema implicării Rusiei în procesul electoral, în favoarea lui Călin Georgescu, am văzut rapoartele serviciilor de informații desecretizte de CSAT și am citit rapoarte al unor structuri statale externe, ceea ce nu știm nici azi, la aproape un an și jumătate de la acel moment, în care România a fost nevoită să anuleze alegeri prezidențiale, este dacă s-a ajuns în acel punct din superficialitate şi neprofesionalism din partea unor oameni din serviciile de informații, ori, ceea ce ar fi și  mai grav, prin complicitatea unora, ori din cauza legislaţiei privind securitatea naţională, învechită şi nealiniată noilor provocări de securitate.

Într-un articol din octombrie 2025, intitulat „Numiri de care depinde sănătatea democraţiei din România”, scriam că viitorii şefi ai SRI şi SIE vor avea de clarificat ceea ce s-a întâmplat înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2024:

„De la SRI ceea ce va trebui să aflăm şi noi, opinia publică este răspunsul la câteva întrebări – răspuns pe care l-am solicitat, în vara anului 2025, dar fără să primesc informaţii edificatoare, pe motiv că unele sunt valorificate prin trimiterea către beneficiari legali, iar altele nu sunt publice. Întrebările sunt:

• A fost dispus un control intern care să clarifice cum a fost posibil ca România să fie ţinta unei acţiuni hibride agresive ruseşti în campania electorală pentru Preşedinţie şi cum a fost posibil sprijinul venit din partea unui actor statal pentru candidatul Călin Georgescu, fără ca SRI să poată preveni această situaţie extrem de gravă?
• Dacă a fost dispus un astfel de control, la ce concluzie s-a ajuns şi ce măsuri au fost luate?
• Dacă nu a fost dispus niciun control intern, care este motivul?

SRI a ştiut despre acest pericol la adresa securităţii naţionale – şi a trimis, înainte de 24 noiembrie 2024, rapoarte sau avertizări unor instituţii ale statului? Dacă da, la ce instituţii a trimis astfel de documente?

De curând, fostul şef al Comisiei parlamentare de Control al SRI, Ioan Cristian Chirteş, declara că rapoarele de activitate ale SRI din ultimii ani, blocate în Parlament, ar indica o legătură dintre Rusia şi curentul «suveranist», dar că ar fi fost ignorate de preşedintele Klaus Iohannis şi de foştii premieri Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu. Declaraţia a făcut-o după ce tot el, în toamna anului trecut, pe când conducea comisia, afirma contrariul. Aşadar, când a minţit? Minte acum, prins, poate, în angrenajul unei reglări de conturi intrapartinice în PNL sau a unei (foste) facţiuni din SRI cu exponenţii la vârf ai fostei puteri? Sau a minţit în toamna lui 2024, când poate a declarat ceea ce i s-a spus să declare? Ne vom lămuri – sperăm – când vor fi publice Rapoartele SRI la care făcea referire.

SIE va trebui să clarifice alte aspecte, legate însă tot de fostul candidat la Preşedinţie Călin Georgescu. Deşi CNSAS solicitase, în noiembrie 2024, verificări în privinţa colaborării/necolaborării cu Securitatea a acestuia, SIE nu a furnizat dosarul. Plecând de la această situaţie, se desprind câteva întrebări – nici la acesatea nu am primit răspuns, pe motiv că activitatea instituției are caracter de secret de stat –, întrebări la care ar fi normal să ofere răspunsuri pentru a elimina suspiciuni privind o eventuală complicitate:

• Din ce motiv nu a predat SIE dosarul către CNSAS: nu există un astfel de dosar ori a fost încadrat la categoria «siguranţă naţională»?
• Dacă este încadrat la categoria «siguranţă naţională», în ce dată a fost luată această decizie? Care nu se ia unilateral, ci de către o comisie comună din care fac parte şi reprezentanţi ai CNSAS, or această instituţie nu indică o astfel de situaţie.
• Confom unor date biografice ale lui Călin Georgescu, înainte de 1989 a fost trimis «în misiune» în Regatul Unit şi în SUA. Ce instituţie l-a trimis în străinătate şi unde anume?
• Ce instituţie i-a emis avizul de securitate, la ieşirea din ţară, aviz pe care îl impunea legislaţia de atunci?

Sunt semne de întrebare care, rămase fără răspuns, ar putea slăbi încrederea – şi a opiniei publice, şi a partenerilor din NATO – în aceste structuri. Or, serviciile de informaţii joacă un rol crucial în societate, mai ales în contextul în care România este ţinta unui război hibrid dus de Rusia. În ultimii  aproximativ 15 ani, s-a investit mult în creşterea forţei şi a performanţei lor, ceea ce e bine. Un stat puternic are servicii de informaţii puternice şi eficiente. Ceea ce nu e bine este că avem un control civil al lor mult prea slab, aproape inexistent.

Faptul că nicio voce din Comisia de control al SRI nu a vorbit, timp de cinci ani, despre faptul că Rapoartele anuale de activitate ale SRI pe anii 2020 – 2024 nu au ajuns la vot în Parlament este un exemplu grăitor de dezinteres, de neprofesionalism din partea atâtor oameni care au fost în această comisie, ca membri ori la vârful ei. Şi nu sunt puţini cei care nu aveau ce căuta acolo.”

Așadar, problema nu este la consilierul pe probleme se securitate al Președinției. Problema este să avem un răspuns clar la întrebarea: Există în serviciile de informaţii oameni care, oficial apără interesele României, ca stat euroatlantic, iar neoficial, îl trădează?