Spiritul democratic, opus tiranofiliei

Era Armata Roșie aici. Erau cozile de topor. Era serviciul secret condus de Bodnăraș. Era mașina neagră a lui Pantiușa. Vestul uitase de Est. Totul părea pierdut. Dictatura părea eternă.

Dar Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Dinu Brătianu, Aurelian Bentoiu, Iosif Jumanca, Constantin Titel Petrescu, Nicolar Steinhardt, Lena Constante, Alice Voinescu, Szilard Bogdanffy, Vladimir Ghika, Șerban Ghica, Iuliu Hossu, I. D. Sîrbu, Nicolae Carandino, Paul Lăzărescu, Nicolae Mărgineanu, Constantin Ticu Dumitrescu, Ioan Barbuș, Sandu Tudor, Oana Cantacuzino, Paul Goma, Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Ion Vianu, Herta Müller, Geza Szocz, Dorin Tudoran, Gabriel Andreescu, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol au refuzat sa abdice.

La Paris, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au refuzat resemnarea. Din surghiunul impus de comuniști, Regele Mihai a ținut aprinsă făclia speranței.

Vizitati Muzeul Memorial de la Sighet și veți vedea represiunea și rezistența.

Azi suntem în UE și NATO. Viitorul României democratice nu este în căzărmile și barăcile gulagurilor estice. Patru decenii trăite în acel univers concentraționar ar trebui să fie suficient de instructive în privința planurilor Kremlinului.

Din păcate, unii așteaptă, precum stalinofilii de odinioară, pogorârea luminii de la Răsărit. Debusolați ei înșiși, îi debusoleaza pe destui naivi.

Populismul AURifer este un protocronism putinofil pe fond neolegionar. Unul patriotard și antipatriotic. Asemeni producțiilor pompieriste ale Centrului de Studii și Istorie Militară condus de “generalul” Ilie Ceaușescu.

Spiritul democratic este prin definiție opus tiranofiliei.