Când ura devine politică publică

Europarlamentarul Diana Șoșoacă – ajunsă întâi în Parlament pe listele AUR – a avut o ieșire suburbană și xenofobă la adresa unui activist rom. În două fraze, însă, și-au făcut loc și antisemitismul și cultul mareșalului Antonescu, rămas în istorie ca artizan al unui pogrom împotriva evreilor, dar și împotriva populației de etnie romă.

Iată mesajul Dianei Şoşoacă, un politician desemnat, la ultimele alegeri, să reprezinte România în Parlamentul European: „Ne p…șăm pe tine, analfabetule! Incultule! Imbecilule! J…dan nenorocit! Mareșalul Antonescu este un erou!”. Mesajul a fost postat ca reacție la un clip prin intermediul căruia activistul Bogdan Burdușel ruga autoritățile să ia măsuri pentru a nu-i mai permite acesteia să promoveze cultul legionar și glorificarea criminalului de război Ion Antonescu.

De ce am amintit de AUR, în context? Pentru că acolo, la fel ca la SOS, la fel ca în tabăra georgistă, xenofobia, antisemitismul, ultranaționalismul, izolaționismul sunt puncte comune. Ei, toți, sunt exponenții a ceea ce politologul Vladimir Tismăneanu numește secu-legionarism. Sunt urmașii Vetrei Românești, ai vadimistei Românii Mari, continuatoare post-decembriste ale naționalismului securist-ceaușist. Urăsc străinii și au fobie la valorile societății deschise, care stau la fundamentul UE, așa explicându-se anti-europenismul lor virulent și regăsirea în ideile la care se raportează regimul de la Kremlin.

Este înspăimântător că politicieni de asemenea factură, care instigă la ură cu fiecare mesaj, cu fiecare ieșire publică, au atâția adepți, majoritatea fanatizați. Știm din istoria recentă spre ce catastrofe au fost conduse popoarele care au ajuns conduse de extremiști, de politicieni care și-au făcut politici publice din ură. Că a fost ură de clasă ori de rasă. Încercați un exercițiu de imaginație: cum ar arăta România condusă de astfel de politicieni, de asemenea partide?

Suntem – o simțim – împinși în direcția hăului. Ține de fiecare dintre noi ca, la următorul ciclu electoral – sau poate mai repede – să evităm prăbușirea în prăpastie.