Europa face parte cu noi cu tot din „lumea oboselii” de multe feluri. Inclusiv politice.

Dezideologizarea discursurilor politice, centrarea lor pe adevărul factual complementar cu realitatea istorică, socială, religioasă și biologică obiectivă, recuperarea energiei morale a națiunilor prin reafirmarea publică a rădăcinilor și moștenirii creștine fondatoare, revenirea generalizată la o educație care să vizeze prioritar formarea caracterului moral, gândirea și aplicarea fermă a unor strategii de contracarare a războiului cognitiv dus de Rusia împotriva fiecărui cetățean al Uniunii torpilat azi în social-media cu euroscepticism (acesta, ca și anticlericalismul, are cauze externe, dar și instituțional interne) ar constitui, probabil, elemente revigorante ale propriei noastre lumi europene. Aerul pe care-l respirăm în România, mai mult sau mai puțin curat, va fi respirabil doar dacă rămâne european.

Reîntruparea culturală, politică, religioasă, într-un cuvânt, istorică, a Europei, are nevoie de noi, de gândirea noastră liberă, nepervertită prin otrăvită ideologie „suveranistă”, de atitudinea, atenția și claritatea noastre morale orientate spre un bine comunitar, nu individual.

Nu putem supraviețui autarhic, ca într-o neagră distopie coșmaresc „suveranistă”, ci solidar, în cheia creștinismului universal care ne face oameni.

Oameni, nu angrenaje, persoane libere, realiste, angajate moral și intelectual în viața care animă vasta casă comună a Europei