Blasfemia supremă a asocierii lui Dumnezeu cu războiul și crima
Teroriștii nu reprezintă niciodată vreo religie, ci doar oribilul ei surogat, pervers elaborat de diavol.
Posedați de întunericul urii față de alteritate și al crimei în masă justificate diabolic prin „apărarea” unei tradiții (mutilate prin ideologizare), a poporului (mințit și manipulat), a credinței (instrumentalizate politic). Posedați care Îl invocă pe Dumnezeu chiar în timp ce-i încalcă și-i îneacă în sânge poruncile iubirii Sale, transformându-L în hidoasa lor proiecție imaginară.
Asocierea lui Dumnezeu cu crima constituie cea mai odioasă blasfemie, cel mai cutremurător sacrilegiu, „acceptabile” exclusiv prin fanatizare, prin modificarea realității care înconjoară obiectul credinței, prin transformarea Acestuia într-un idol lipsit de viață și adversar al ei.
Teroriștii contrazic și distrug exploziv, pentru ei înșiși, chiar miezul religiei de la care, maladiv, se revendică. Este cazul tuturor celor ce îndeamnă la război împotriva altora, nu a propriilor patimi, al celor care trimit oameni să omoare oameni, mințindu-i că așa se vor mântui. Oameni anihilați de ura cu care îi anihilează fizic pe ceilalți în numele Domnului luat în deșertul lipsit de orice sens.
Corpul politic al oricărei religii, deci inclusiv al creștinismului, este cel în care Religia însăși este trădată. Ea supraviețuiește mereu în afara lui, în sufletele și în comunitățile de credință curată care o absorb tăcut, ca un pământ însetat.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News