1001 de nopți cu teroriști povestite de jurnaliști
Nașterea fenomenului ISIS e ușor de povestit, dar extinderea și anvergura sa sunt greu de înțeles. Faptul că tineri vest-europeni, proveniți din clasa mijlocie catolică sau protestantă, se raliază grupării autointitulate Stat Islamic și adoptă formele radicale ale islamismului reciclat dă de gândit sociologilor, politologilor, filozofilor. Primii care încearcă să înțeleagă sunt jurnaliștii, obligați de profesie să aducă informații și lămuriri unui public deconcertat.
Jurnaliștii germani au scos la iveală ceea ce autoritățile voiau să escamoteze despre natura și autorii infracțiunilor din noaptea de Revelion, la Köln, când au fost comise peste 500 de agresiuni sexuale, jafuri și molestări. Dacă nu era presa, Poliția n-ar fi recunoscut că majoritatea agresorilor era de origine arabă sau nord-africană. Consecințele sunt impredictibile. „Cele petrecute în fața Domului din Köln se înscriu în contextul temei refugiaților, care domină dezbaterea publică. Societatea germană este mai divizată ca oricând din această cauză. Iar originea geografică a făptașilor și modul în care au acționat, în haite, au un efect incendiar asupra societății iritate”, comentează jurnalistul Volker Wagener, de la Deutsche Welle.
Documentarul BBC difuzat recent de DIGI 24 cu titlul Fratele meu, teroristul încearcă o explicație din interiorul societății britanice pentru radicalizarea unor tineri fără ascendent islamic. Regizorul Robb Leech investighează cazul fratelui său vitreg, Richard Dart, cunoscut sub numele de Salahuddin. Tânărul fermecător, blond cu ochi albaștri, înveșmântat în portul masculin specific arab, rostește calm în fața camerei un mesaj înfiorător: „Când vom adopta Sharia, ne vom extinde granițele și vom purta războiul la dușman acasă, în loc să ne ocupe el țara. Lucrurile se vor schimba. In-sha’Allah”. Rich Dart este un britanic crescut în Dorset. La ce țară se referă și cum s-a ajuns aici, se întreabă realizatorul filmului, după ce fratele lui a ajuns la închisoare, pentru terorism. O copilărie frustrată, nemulțumiri față de guvernele britanice, neîmplinirile personale, marginalizarea socială, toate joacă un rol. Dar fenomenul n-ar cunoaște escaladarea de acum, dacă predicatori persuasivi, ca Anjem Choudary, n-ar fi mediatizați din plin, făcându-i mai credibili și notorii. Ei se hrănesc din îngăduințele democrației, din iluzia apartenenței și existenței eroice oferite unor marginali, din exagerările principiului „political correctness“, din libertatea de exprimare și din„oxigenul mediatizării“, cum ar spune Margaret Thatcher, sporit de noile tehnolgii. Dialogul realizatorului cu predicatorul indică o barieră de netrecut: cinismul lui Choudary, aflat pe val, sigur pe succesul ISIS, care mizează pe vulnerabilitatea unor tineri pentru a-i trimite la moarte. Așa s-au născut călăul John, cel mai cunoscut killer al jurnaliștilor capturați, așa s-au format numeroșii jihadiști sinucigași care au ucis în capitala Franței sute de nevinovați, la Charlie Hebdo, acum un an, la Bataclan, pe terasele și străzile altădată vesele ale Parisului.
The New York Review of Books publica în iunie 2015, în ediția The Mistery of ISIS, o radiografie a fenomenului cu ajutorul unor analiști, corespondenți de război și specialiști în spațiul arab. Istoria conflictului dintre sunniți și siiți, furia sunniților, atrocitățile comise, divizarea comunităților în triburi incontrolabile după Primăvara Arabă, miopia politicii externe a marilor puteri mondiale sunt factori favorizanți ai nașterii ISIS, dar nu explică în totalitate amploarea sa. Povestea fondatorului, iordanianul Ahmad Fadhil, muncitor într-o tăbăcărie din Zarqa, după ce a părăsit școala, apoi într-un videoshop, nu prognoza fenomenul. Mic, îndesat, miop, împodobit cu tatuaje, cel care a pus bazele ISIS în 2003, luându-și numele de Abu Musab al-Zarqawi, a început prin a se antrena în taberele din Afganistan, apoi prin a lupta în războiul civil afgan. S-a întors în Iordania pentru a organiza atacuri teroriste, a făcut pușcărie și a scăpat cu ajutorul Al-Qaeda, grupare aflată în degringoladă. Odată cu stabilirea taberei de antrenament din Herat, în vestul Afganistanului, începe ascensiunea sa și a ISIS. Atunci s-a pornit recrutarea a sute de luptători gata să își dea viața, recrutarea în paralel a unor specialiști în IT, la vremea rețelelor sociale tot mai răspândite, contactarea islamicilor nativi din Europa și America și organizarea unor acte de terorism declarat. Grupul de insurgență format cu trupele fidele lui Saddam Hussein, țintind comunități șiite, i-au asigurat spatele. Cotidianul The New York Times arată indiferența lui Abu Musab al-Zarqawi pentru „brandul“ ISIS. El își numea gruparea teroristă „Armata Levantului“, „Monoteism și Jihad“, „al-Qaeda în Irak“ sau „Consiliul Mujihadeen Shura“. Ucis în 2006 de un raid american, n-a apucat să vadă ascensiunea incredibilă a ISIS. Al cărui „brand“ l-a consolidat cine altcineva decât mass-media.
Articol publicat şi în Revista 22.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News