Vai de capitalismul românesc


N-am apucat să zicem vreo cinci publicişti mai mult de opt paragrafe însumate pe parcursul a două-trei zile despre starea reală a clasei corporat-capitaliste româneşti, stare pusă clar în lumină de poziţiile şi deciziile guvernării actuale şi gata: “Vai, li se face o nedreptate!” Nu-i mai plângeţi. Nu aveţi de ce. Două motive.

 

Primul. Toată povestea asta, circul ăsta este deja pe cale de rezolvare simplă, tradiţională, în care transferul costurilor are un loc central. Către cine? Cum către cine?! Răspunsul este gluma anului. Dacă îi luăm pe categorii de domenii, corporaţii, firme şi alţi „afectaţi” de măsuri, vom avea deja o surpriză dacă vom investiga cum tratează fiecare individual problema şi cum se fofilează şi acomodează diferenţiat pe lângă guvernanţi şi deciziile acestora. Sigur că vor fi şi ceva loseri. Dar este „part of the cost of doing business”. C-aşa e-n tenis. În plus, şi trecem acum la punctul 2…

…Marea majoritate a celor în cauză şi primi-responsabili pentru toate astea habar nu au ce agităm noi pe aici. Sunt deja cu bagajele făcute pentru „sărbători” în locaţiile kitsch-ului corporat global existenţial prin Elveţia sau tropice – unde e bine să te arăţi cu lumea bună şi apoi să ai la mână o poză pe pârtie (/sub palmier), nu se ştie niciodată când e nevoie pentru pictorial, în revistă locală, glossy, de „business”. Sau în drum spre locaţiile kitsch-ului existenţial corporat corect politic şi social responsabil prin cine ştie ce groapă, văgăuna cu saună sau metoc touristic-etnografic, validat de Centrala de propagandă ca fiind ultimul mod cool şi responsabil de a câştiga status şi capital social chiar şi când eşti în vacanţă în „sărbătorile de sezon”. (Şi apoi să ai la mână o poză pe „bicla” într-o poală de  junglă sau deşert, nu se ştie niciodată când e nevoie pentru pictorial în revistă locală, glossy de „business”).

Aşadar nu-i mai plângeţi. Nu aveţi de ce.

Realitatea este asta: S-a format un pattern. Noi ieşim de ani de zile în prima linie, şi dă-i şi explică, şi opinie publică, şi dezbatere şi luăm în faţă toate abjecţiile şi insultele şi isteriile şi reaua-credinţă şi etichetările cu „extremişti” şi „(neo)conservatori” şi „neoliberali” şi toate epitetele de care sunt capabile minţile excitate şi debile ale defazaţilor şi agitaţilor progresului, plus încasăm isteriile primitiv-nationaliste ale patibularilor ieşiţi de sub mantia securităţii şi nomenclaturii nereșapate.

Iar ei, nouă elită corporat-capitalistă, cu o laşitate şi un oportunism epice, stau ascunşi frumos cu capul la cutie. Vai, ei sunt doar nişte excelenţi aia şi aialaltă ce sunt ei acolo, la firmă sau corporaţie sau fond sau bancă sau biroul de unde gestionează napoleonian aia şi aialaltă. Nu au ei treabă cu chestiile astea cu stânga şi dreapta, cu opinia publică şi climatul de încredere sau susţinere faţă de instituțiile democraţiei şi capitalismul. Ei aşa, mai mult CSR: balene, pinguini, aranjamente florale şi ceva reclame la posturile TV relevante politic… taxa de protecţie, că nu se prinde nimeni, nu?!

Pentru că în mintea lor acest climat de opinie favorabil capitalismului şi economiei de piaţă şi democraţiei, ai cărui primi beneficiari sunt chiar ei, s-a creat, vezi bine, în mod spontan şi e menţinut natural, doar pentru că sunt ei frumoşi şi au firme frumoase şi le-a pus poza pe prima pagină o revistă glossy „de finanţe” şi „business” etc… And to add insult to injury, ca să pară cool şi în ton cu progresul, în oportunismul, laşitatea şi lipsa lor de coloană vertebrală, mai fac şi gesturi ample şi generoase către exact ăia care subminează ideologic şi cultural exact sistemul şi climatul social-cultural care îi îmbogăţeşte şi le dă un status şi o identitate şi un sens şi o bază în viaţa lor şi copiilor lor.

Doar când apare câte o chestie ca asta de zilele astea îi vedem în toată măreţia: Iată-i, ăştia sunt. Ei şi „sistemul” lor. Ce vedem pe cele câteva firave canale şi platforme care se străduie în mod stângaci să apere sistemul şi această clasă, este cam tot ce pot şi ce i-a dus mintea în toţi aceşti ani… Frumos. După care dă-i la pace şi îşi pun coadă pe spinare…

Vai de capitalismul românesc. Cu aşa apărători şi aşa sistem de educaţie şi susţinere intelectuală şi mediatic-culturală nu mai are nevoie de duşmani.

 

Articol publicat și pe MarginaliaEtc.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.