Teodor Mărieş: „Dosarul Revoluţiei nu este închis, chiar dacă este o cruntă bătaie de joc la adresa lui”
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, zilele trecute, ca inadmisibilă plângerea depusă de Asociația 21 Decembrie, împotriva deciziei de clasare a acestui dosar, dispuse, în octombrie 2015, de Parchetul General.
L-am invitat la un dialog pe tema a ceea ce se întâmplă cu acest dosar pe preşedintele Asociației 21 Decembrie, Teodor Mărieş. Omul care, de 25 de ani, se luptă pentru ieşirea la lumină a adevărului din acest dosar, protestând chiar şi prin greve ale foamei care i-au pus viaţa în pericol, omul datorită căruia cauza a ajuns la CEDO – unde s-a decis continuarea anchetei, în ciuda a ceea ce voiau exponenţi ai Justiţiei din România –, omul care se luptă cu un sistem şi datorită căruia dosarul Revoluţiei nu a fost închis.
„La Curtea Supremă, unul cere conexarea plângerilor, altul o refuză. Puteţi să vă imaginaţi aşa ceva?”
Domnule Mărieş, se ştie că împotriva deciziei de clasare a dosarului Revoluţiei, emisă de Parchetul General în octombrie 2015, sunt zeci de plângeri depuse. Printre ele, a Asociaţiei 21 Decembrie 1989, respinsă, însă, ca inadmisibilă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Care, în plus, a refuzat şi conexarea plângerilor. Cu ce argumente?
La aceeaşi şedinţă la care au respins cererea Asociaţiei 21 Decembrie, aşa cum aminteaţi, au hotârât şi să nu mai conexeze cauzele – doar în 22 ianuarie au fost vreo 70, din totalul de peste 300 –, deşi multe complete de judecată au cerut acest lucru. Dar nu au motivat. Ceea ce s-a întâmplat la acel termen este şi o intenţie de tergiversare a dosarului, dar şi o lipsă crasă de profesionalism. Azi (26 ianuarie – n.r.) am dat peste un magistrat care a cerut conexarea. Puteţi să vă imaginaţi aşa ceva, la Curtea Supremă de Justiţie?
Care a fost componenţa completului de judecată?
A fost un singur judecător: Silvia Cerbu.
„Ca să ceri în instanţă să nu accepte jurisprudenţa CEDO la dosar este halucinant”
La acelaşi termen, procurorul a cerut refuzarea depunerii la dosar a jurisprudenţei CEDO, deşi jurispridenţa CEDO – care a decis că ancheta în dosarul Revoluţiei trebuie continuată – are prioritate faţă de cea internă…
Dacă pe judecătoare nu o pot bănui de lipsă de carte, ci doar de rea-intenţie – drept dovadă că a respins solicitările de conexare a plângerilor care au acelaşi obiect –, cât îl priveşte pe procurorul Tudor Marian, acesta este lipsit de cele mai elementare cunoştinţe privind deciziile CEDO. Ca să ceri în instanţă să nu accepte jurisprudenţa CEDO la dosar este halucinant. Probabil, a fost setat de procurorul general Tiberiu Niţu şi de procurorul Ion Vasilache, cel care a confirmat rezoluţia de clasare a dosarului Revoluţiei, dată de Parchetul General – să spună „nu” la orice solicitare venită din partea Asociaţiei 21 Decembrie.
În plus, noi, Asociaţia 21 Decembrie, am fost scoşi din proces, iată. Deşi suntem singura entitate – dintre cele peste 300 care au depus plângeri la ÎCCJ faţă de decizia Parchetului General – care are dosarul integral, primit în baza dispoziţiilor CEDO, deşi noi am depus plângerea, în 1990, deşi în baza plângerii noastre a fost oprită prescrierea în 2004, deşi în baza plângerii noastre s-a reluat judecarea procesului, deşi noi am mers la CEDO cu acest proces. Iar acum, pentru că suntem incomozi, ne trezim că nu mai suntem parte în dosar. Asta, deşi într-un stat de drept, orice persoană, fie fizică, fie juridică, are dreptul să conteste un dosar atipic, cum este acest dosar al Revoluţiei Române.
Revenind la procurorul militar delegat în dosar, acesta este un colonel în subordinea Ministerului Apărării, minister care, în Decembrie 1989, a tras în populaţie. Or, CEDO a reglementat foarte clar că în acest dosar ancheta trebuie făcută de procurori independenţi, care să nu fi avut niciun grad de subordonare în 1989.
Un altul care este incompatibil este judecătorul de la termenul de azi (26 ianuarie – n.r.), Ştefan Pistol. Fost judecător militar, fost procuror militar, cel care, în 1993, a dat soluţia în dosarul vizând crimele comise la Revoluţie pe Claea Lipovei, din Timişoara, favorizând criminalii. Imediat, după această soluţie, a devenit preşedintele Tribunalului Bucureşti, iar ulterior, al Curţii de Apel Bucureşti.
Judecătorul a acceptat propunerea procurorului de refuzarea depunerii la dosar a jurisprudenţei CEDO?
Nu, a respins-o.
Cât estimaţi că va mai fi lungit procesul acesta?
Dacă aş fi rău, aş spune că până când doamna Livia Stanciu va pleca din funcţie – ca să-şi onoreze şi ea înalta funcţie în faţa celor care au susţinut-o, au propus-o şi, poate, a celor care au numit-o. Probabil, se doreşte tergiversarea acestui dosar pentru a nu se întâmpla ceva în mandatul său.
Aşa cum s-a întâmplat la domnul Tiberiu Niţu. Timp de nouă ani, acesta şi-a făcut cu prisosinţă datoria faţă de gruparea Iliescu, care l-a propulsat în Parchetul General. Din păcate, Traian Băsescu l-a menţinut – se pare că inconştient, dacă mă uit la declaraţiile pe care le face, de ani, împotriva lui Niţu. Prin tergiversarea acestui dosar, a fost distrusă viaţa unor oameni.
„Timp de doi ani, procurorii care au clasat dosarul nu au făcut niciun act de urmărire penală”
Cine au fost procurorii de la Parchetul General care au clasat dosarul Revoluţiei? Instituţia nu le-a făcut publice numele.
E vorba despre coloneii Dinu Iulian, Tudor Marian, care a cerut, acum, instanţei să nu primească la dosar jurisprudenţa CEDO, Codruţ Mihalache şi Claudiu Culea, ultimul fiind militar în termen la Timişoara, în timpul Revoluţiei. Iar închiderea a fost confirmată de generalul Ion Vasilache, ajuns şef al Parchetelor Militare.
Ultimii trei pe care i-am menţionat – Tudor Marian, Codruţ Mihalache şi Claudiu Culea – au închis dosarul şi în 2009, închidere confirmată şi atunci de generalul Ion Vasilache.
În cazul în care judecătorii de la Înalta Curte ne vor face o surpriză cu acest dosar, mai poate fi atacată sentinţa la CEDO?
Da, cu certitudine, acolo vom ajunge, dacă se întâmplă ceva. Dar nu au nicio şansă să claseze acest dosar.
Este, însă, strigătoare la cer lipsa de profesionalism a acestor patru procurori care au clasat dosarul – rău-făcători ai României, îi numesc eu –, la fel, a celui de-al cincilea, care le-a confirmat rezoluţia, la fel, a celui care a dat dispoziţia, Tiberiu Niţu. Prin rezoluţia de clasare a dosarului, dată în octombrie 2015, aceşti procurori au mai omorât practic, încă o dată, eroii Revoluţiei.
Şi vreau să subliniez ceva: din 2014, în urma trimiterii dosarului de la Secţia Civilă la Secţia Militară a Parchetului General, în baza Noului Cod de Procedură Penală, cei patru procurori nu au făcut niciun act de urmărire penală!
Plus că e o bătaie de joc la adresa banului public. Gândiţi-vă numai la corespondenţă, la citaţii. Am fost sunat de o doamnă în vârstă din Timişoara – nu-i voi da numele –, care mi-a spus că a primit pentru a doua oară citaţie, pentru săptămâna viitoare, şi că poliţiştii au fost obraznici, întrebând-o: „Doamnă, dumneavoastră aţi semnat şi depus plângerea?” Păi, în ce calitate se duce un miliţian la uşa unui urmaş al unui erou-martir al Revoluţiei – care se luptă cu Statul de 25 de ani, să i se facă dreptate – să-l întrebe dacă a semnat sau nu a semnat plângerea? Ce fac, anchetă? Iar miliţianul ăla nu s-a dus pe gratis să pună întrebarea aia – aşa cum facem noi, în instanţă –, s-a dus pe bani. Pe bani publici.
Conchizând, dosarul Revoluţiei nu este închis! Chiar dacă este o cruntă bătaie de joc la adresa lui.
Interviu publicat şi în TIMPOLIS.
Citeşte şi:
“Don-quijotism”-ul lui Teodor Mărieş
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
