Regimul Dragnea şi distrugerile ireversibile


 

Liviu Dragnea este, în acest context de distrugere programatică, arhitectul unei alte Românii. Staţia terminus a drumului acestei noi Românii este autocraţia din spaţiul eurasiatic.

 

Regimul Dragnea reuşeşte să înfăptuiască ceea ce părea de neimaginat: înlăturarea, brutală şi poate ireversibilă, a achiziţiilor care ofereau României, în plan intern şi internaţional, o relativă onorabilitate euroatlantică.

După mai puţin de doi ani, România se află în punctul cel mai de jos al ultimului deceniu. Instituţiile şi societatea se află sub atac. De la justiţie la economie, întreaga structură moştenită este dezmembrată, prin acţiuni arbitrare şi prin legiferare oneroasă.

Regimul Dragnea operează sub semnul unei strategii asumate fără ezitare, aceea a distrugerii cu caracter ireversibil. Nimic nu este haotic sau întâmplător în aceste momente. Totul se subordonează unui ţel cât se poate de limpede – eliminarea garanţiilor de transparenţă şi de stabilitate oferite de modelul occidental. Alternativa regimului Dragnea este cleptocratică şi oligarhică. Îndepărtarea de Vest nu este o simplă formulă retorică, ci expresia unei opţiuni cu consecinţe devastatoare.

Regimul Dragnea întoarce România la un timp şi la un sistem de guvernare. Timpul este cel al guvernărilor Văcăroiu sau Năstase, iar sistemul este cel al impunităţii absolute. Agresivitatea ofensivei împotriva statului de drept este oglindirea aversiunii feseniste, niciodată abandonate, faţă de egalitatea constituţională. Chiar şi în clipele în care administraţia Năstase mima, bovaric, europenizarea, economia privilegiilor era unica raţiune de a fi a statului român.

Prin legislaţie şi prin politica de recrutare, regimul Dragnea înfăptuieşte mai mult decât o simplă Restauraţie fesenistă. El procedează la construirea unui edificiu încă şi mai etanş şi mai abject decât cel din trecut. Incompetenţa şi slugărnicia sunt, în România centenară, supremele virtuţi. Cabinetul Dăncilă este un salt direct în ceauşism. Ceea ce mai lipseşte este decorul Cântării României. El este înlocuit, din raţiuni de comemorare, cu Marea Cântare a Unirii de la 1918. Tonalitatea de kitsch oficial este aceeaşi, peste decenii.

Regimul Dragnea atacă, sistematic, nucleul de valori şi de proceduri pe care se fonda fragila noastră modernizare postcomunistă. Autocraţia pe care o zideşte are ambiţia de a înlocui aparenţele de legalitate cu fărădelegea. Inerţia Preşedintelui Republicii şi fragmentarea Opoziţiei sunt factorii ce facilitează succesul ofensivei pesediste.

Liviu Dragnea este, în acest context de distrugere programatică, arhitectul unei alte Românii. Mutilările de acum pot deveni, în absenţa unei reacţii eficiente şi concertate, normalitatea politică a patriei noastre. Restauraţia privilegiilor este drumul pe care România se îndreaptă. Staţia terminus a drumului acestei noi Românii este autocraţia din spaţiul eurasiatic. Mutaţiile potenţial ireversibile pregătesc un viitor din care nu va mai exista nici o cale de scăpare, ca dintr-o imensă şi fetidă cursă de şoareci.

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.