Orașe împânzite de artă. Art Encounters, Timișoara-Arad 2017

De la finele lui septembrie până în 5 noiembrie are loc la Timișoara bienala Art Encounters cu tema Viața – mod de întrebuințare.

 

Un zig-zag prin Timişoara

Art Encounters este o inițiativă privată a omului de afaceri şi colecționarului de artă Ovidiu Șandor, căreia i s-au asociat Municipalitatea, galerii, sponsori, voluntari. Fascinant este că bienala creează un zig-zag prin oraș, purtând publicul pentru a descoperi diverse „întrebuințări” artistice ale vieții în locuri neconvenționale, în galerii, în muzee, în spațiul public. Peste 150 de artiști români și străini, peste 300 de lucrări expuse în 13 locuri din două orașe, Timișoara și Arad, creează întâlnirile imaginate de curatorii Diana Marincu și Ami Barak.

Față de prima ediție, prezența artiștilor tineri și focusul pe spațiul ex-iugoslav este o diferență intenționată de conceptul curatorial, explică Diana Marincu, cu scopul de a crea o relație regională vizibilă. O bienală nu produce ierarhii, nu spune cine e mare și cine nu în artă, ci selectează acei artiști de valoare care răspund temei propuse și pot da o imagine a preocupărilor și a trendului artistic, în corelare cu neliniștile actuale. Așa își motivează curatorii demersul, ca pe un itinerariu care urmărește „modurile în care artiștii contemporani se confruntă cu realitatea zilnică, devenită din ce în ce mai instabilă. Este vorba de a înțelege și de a descrie prin operele și acțiunile artiștilor invitați nu ideea de totalitate, ci detaliile semnificative care pot răsturna o situație. Confruntați cu inextricabila incoerență a vieții, artiștii caută soluții și propun căi de a înțelege ce se întâmplă prin intermediul întrebărilor, metaforelor, simbolurilor”.

Fostul depou de tramvaie, clădire interbelică redesenată pentru a deveni Muzeul tramvaiului

Înfășurat în bannerele gigantice care anunță evenimente în cele mai neașteptate locuri – o cantină școlară, spații industriale niciodată folosite până acum pentru întâmplări artistice, ca Fabrica de țigări, Elba sau Uzina de Apă de la Urseni, unde publicul a fost invitat la un „mic dejun pe iarbă”, ca un ecou în timp al Dejunului pe iarbă al lui Manet, orașul pare înviorat de provocarea la redescoperire. Cea mai prodigioasă metamorfoză a suferit-o fostul depou de tramvaie, clădire interbelică redesenată pentru a deveni Muzeul tramvaiului. Expoziția de aici colectează în cea mai mare măsură diversitatea de unghiuri din care poate fi privită viața cotidiană, de la coloanele efemere de spumă ale francezului Michel Blazy, la umbrele spațiului intim în fotografia lui Mircea Suciu, la uriașul tanc gonflabil orange al Leei Rasovszky, la coloanele secuiești devenite semne ale marginalului imaginate de Anca Benera și Arnold Estefan, la obiectele versatile din plexiglas ale lui Laurențiu-Ruță Fulger și până la scuturile polițienești ale artistului turc Ahmet Ögüt.

Purtat de subtitluri tematice inspirate, care structurează și catalogul bienalei, publicul este ghidat printr-o mare varietate de abordări: Intuiții urbane, Cui îi e frică de politică, Muncesc, deci nu exist, De veghe în oglindă, Îngerul gravității, Acest obscur obiect al dorinței sunt câteva sugestii.

 

Cui îi e frică de arta contemporană?

Ami Barak spune că nu mai e cazul să vorbim despre nevoia unui public inițiat. Este suficientă curiozitatea, interesul, dorința de a ști.

Diana Marincu și Ami Barak, curatorii bienalei Art Encounters

Arta nu mai e astăzi doar o pictură înrămată pusă pe perete… și lumea nu se mai miră că obiect de artă poate fi și ceva ready-made reinterpretat. Nu sunt teze de doctorat ceea ce expunem și încercăm să dăm publicului și instrumente de înțelegere: punem o etichetă, trei rânduri, o prezentare, există un catalog”, lămurește criticul de artă. Halele Timco, alt spațiu industrial recalificat, face loc unor instalații și screeninguri care pun pe masă și, cel mai adesea, pe perete alte subiecte de reflecție cum este limita, bariera socială, frontiera politică, spirituală sau chiar fizică.

Dan Perjovschi s-a dus în comunitatea de romi de la Pata Rât, la periferia Clujului, și le-a cerut copiilor să deseneze casa lor de vis. Proiectul Cu gunoi și Cartea de colorat adusă și vândută la bienală colectează aceste vise, adesea stranii, dar întotdeauna emoționante și va restitui copiilor sumele rezultate din vânzare.

Tot copiii sunt subiectul instalației video a Anei Adamović, din Belgrad, care evocă mistificările politice din vremea comunismului, în timp ce instalațiile multicolore ale lui Yona Friedman sugerează eliberarea de constrângeri în arhitectura urbană.

 

Timișoara avangardelor

În traversarea orașului, împărțit între un Artist Walk, tur ghidat al galeriilor, între un Artist Talk, dezbatere despre ce e actual și ce e peren în arta contemporană, sau despre hibridizarea avangardei, în fine, între unul dintre numeroasele programe educative destinate familiilor sau inițierii în artă, timișoreanul dă peste obstacole pe care e silit să le privească, să își pună întrebări.

Uriașul tanc gonflabil orange al Leei Rasovszky

Pe o latură a Bastionului, aproape de Galeria Calpe, se găsește un mic cimitir al eșecului în artă plantat de Sergiu Sas, într-o piațetă se află un obelisc cu cameră video în vârf prin care József Bartha critică exagerata supraveghere a zilelor noastre, vagoane de tren sau tramvai cu inscripții neliniștitoare sau structura metalică a lui Branislav Nicolić, toate au darul de a pune pe gânduri.

Ajuns la Muzeul de Artă, publicul înțelege de ce Art Encounters își are locul la Timișoara. „Am dorit un spațiu distinct pentru contrapunctul istoric, cu reconstituirea expoziției de avangardă a Grupului 111 din 1968 de la Sala Kalinderu”, spune Diana Marincu.

Experimentele constructiviste și cinetice ale artiștilor timișoreni Constantin Flondor, Ștefan Bertalan, Roman Cotoșman, Diet Sayler și Molnár Zoltán reprezintă distanțarea de conformism, de compromisul estetic și un semnal pentru viitor. Rememorarea îi include și pe Decebal Scriba și Serge Spitzer, cu lucrările lor conceptuale în dialog, precum și pe sârbul Dimitrie Baśičević, alias Mangelos, aflat în avangarda spațiului balcanic al anilor ’70.

Un demers de istorie a artei găzduiește și cantina Colegiului Tehnic „Ion Mincu”, o agregare a unor expoziții, documente, relaţii între artiști consacrați ca Horia Bernea, Paul Neagu, Ion Grigorescu, Pavel Ilie, Eugenia Pop. Curator invitat: Magda Radu.

Dan Perjovschi – Cu gunoi și Cartea de colorat

Curatorii și-au dorit și un spațiu cald, o casă, un loc unde să se poată vorbi despre obiectele uzuale, dar și despre intimitate. Adică o „dulce casă”. Locul se numește Casa Isho și îndeplinește inaugural condițiile. Ce se vede aici, de la instalația Aurorei Kiraly la lucrările Ioanei Bătrânu și ale lui Victor Man, la jucăriile lui Sándor Bartha și mobilierul Europei de Est comuniste adus de Teodor Graur evocă diverse feluri de a interpreta ideea de „acasă”, la care se adaugă încăperile erotice, cu Alexandru Antik, A.K.Burns & A.L.Steiner și Cornel Brudașcu.

 

Polul de dezvoltare artistică Arad

După ce au semnat protocol de asociere economică, Timișoara și Arad, cândva în aprigă competiție, continuă să colaboreze cultural, alăturând proiecte comune similar primei ediții a bienalei. Spre deosebire de spațiul muzeal timișorean, aici expunerile sunt flagrant contemporane, cu numeroase materialități și tehnici de ultimă oră. Pe o masă sunt așezate într-o ordine aleatorie săpunurile-jurnal ale Anei Adam. Inscripționate cu amintiri, fulgurări poetice și evocări, cele 90 de săpunuri care compun lucrarea măsoară într-o materialitate efemeră adâncimea memoriei. Art Encounters întâlnește la Arad Festivalul Media Art și performance-ul lui Matei Băjenaru, Printre noi.

Itinerariile Art Encounters și întâlnirile cu filmul, muzica, cartea continuă timp de cinci săptămâni la Timișoara în locuri cu magie proprie: Galeriile Jecza, Pygmalion, Calina, Mansarda, în spații independente ca Balamuc, Ambasada, B5 Studio, Lateral ArtSpace, Magma, Raft, Centrul de introspecție vizuală, Librăria „La două Bufnițe”.

Similară prin structură și standard cu bienalele din Sidney, Moscova, Istanbul, Sao Paolo, Art Encounters își face loc în lume cu grație. „Da, Timișoara și, prin asociere, Aradul se află pe harta artei contemporane, cu tot ce are ea mai creativ”, este concluzia lui Ami Barak.

Încurajată de amploarea bienalei, Timișoara își amintește că trebuie să intre în ritmul unei viitoare Capitale culturale europene. Anul 2021 nu e departe.

 

Articol apărut şi în Revista „22”.


Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.