Nevoia de o dovadă de etică a neuitării

Nemesisul lui Nicolae Ceauşescu a fost Radio Europa Liberă. Nu era o ură abstractă. Dictatorul o ura cu o îndârjire feroce, personalizată la extrem, pe Monica Lovinescu. Ideologia regimului era antilovinesciană. Împotriva tatălui şi a fiicei.

Ni se reproşează, acum, neolovinescianismul. Ni-l asumăm cu mândrie. Infinit preferabil neolegionasrismului iliebădescian. Nimeni nu a demontat mai convingător farsa protocronistă decât Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. Acesta este adevărul istoric. Netrucat, nefardat, nemăsluit.

Ultima a adresă a cuplului dictatorial a fost bulevardul Primăverii nr 50. Cu pagodă, piscină şi păuni. Kitsch caligular. Au locuit acolo între 1965 şi 1989. Ar fi o maximă, de-a dreptul miraculoasă reparaţie simbolică dacă adresa aceasta ar deveni, începând din 31 octombrie 2023, cinstind anul centenar al marii mărturisitoare, bulevardul Monica Lovinescu.

Nemesis, fiica lui Nyx (Noaptea), era, în mitologia greacă, una dintre divinitățile infernale. Slujitoare a echilibrului și a ordinii din univers, ea cântărea fericirea și nenorocirile oamenilor, faptele lor bune și fărădelegile săvârşite și abătea asupra lor pedeapsa cuvenită, călăuzindu-le soarta. Mai târziu, datorită acestui atribut, Nemesis devine personificarea răzbunării divine. Ea îi urmărește și-i pedepsește pe muritori, ca și eriniile, pentru crimele săvârşite.

Textul de mai sus l-am scris în 30 octombrie 2023. Bulevardul Primăverii e tot al Primăverii. Anul centenar Monica Lovinescu a trecut, avem acum statuia din Cotroceni. Poate că totuşi, ca parte din noul dinamism, se va împlini atât de necesara reparaţie simbolică. Ar fi o dovadă de etică aplicată. Etica neuitării.

Reiau comentariul de atunci al prietenului meu Vasile Popovici: „Nu există nimic mai durabil pe lume decât simbolul. E un petec de nimic ce comprimă o semnificație uriașă. Și e indestructibil. Redenumirea bulevardului Primăverii ca bulevardul Monica Lovinescu ar fi într-adevăr, așa cum spui, o decizie simbolică. Mai grea și mai amplă decât Casa Poporului. Costă zero bani și ajunge la fiecare suflet.”

Recomandări de lectură: 

• Gabriel Liiceanu: „Ce făceau Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca la Paris era un joc cu viața și cu moartea”
• Monica Lovinescu sau despre puterea unei voci

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News