Morala lui Andrei Pleșu, aceea a bunului-gust şi a bunului-simț

Andrei Pleșu. Sursă foto: UVT

Pe 23 august e ziua de naștere a unui om de care mă simt legat prin ceea ce el numește „solidaritatea de generație și de ideologie”.

Ne-a făcut cunoștință, în 1975, prietenul nostru comun, istoricul şi criticul de artă Radu Stern. Una din ultimele seri petrecute în România înaintea plecării spre Occident, în septembrie 1981, a fost la Andrei şi Catrinel. Când am revenit în țară în februarie 1990, a fost una din primele mele reîntâlniri.

Aș putea scrie un întreg eseu despre ce mă leagă de Andrei Pleșu. Încerc să rezum la trei elemente ceea ce admir la el: spiritul critic, refuzul oricărei forme de fanatism şi discernământul moral. Pe aceste trei valori, stăpân al unei limbi românești de o inegalabilă frumusețe, a clădit şi continuă să clădească o operă definitorie pentru umanismul european din aceste vremuri ciudate şi pline de sfidări.

Când vorbesc despre intelectualii publici ai României mă gândesc imediat la Andrei. Este patriot fără ostentație, este cosmopolit pentru că detestă orice îngustime identitară, este dubitativ şi ironic în tradiția unor Caragiale, Eugen Lovinescu, Paul Zarifopol, Mihail Sebastian, Petre Pandrea. În lumea ideilor este nevoie, precum în aceea materială, de bun-gust. Morala lui Andrei este aceea a bunului-gust şi a bunului-simț. Opusul obscenității este decența. Civilitatea. Gingășia sufletească.

Mă opresc aici, urându-i tot ce poate fi mai bun şi mai frumos, noroc, fericire, sănătate!

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News